Impactul îmbătrânirii populației aspura sustenabilitatii finanțelor publice în UE

Impactul îmbătrânirii demografice asupra economiei populaţiei

Imbatranirea populatiei (imbatranire demografica) se refera la scaderea numarului de locuitori tineri si cresterea ponderii persoanelor de varsta a treia (peste 60 de ani). Cauzele acestui fenomen sunt scaderea natalitatii in tarile dezvoltate si in cele emergente (in curs de dezvoltare) si cresterea sperantei de viata ca urmare a progreselor medicale si a ameliorarii calităţii vieţii.

Ţări ca Italia si Japonia sunt afectate foarte puternic, dar nici Romania nu scapa influentelor acestui fenomen. Consecintele pe termen mediu si lung pot fi foarte grave, indeosebi asupra pietei muncii si in privinta pensiilor si asigurarilor medicale.

Schimbări demografice

O populaţie care îmbătrâneşte implică faptul că vor fi mai puţini lucrători care să-i susţină pe pensionari. Populaţia activă, care este cuprinsă între 15 şi 64 de ani, va creşte în Statele Unite în următorii ani, dar o va face lent. În Japonia, în schimb, populaţia activă e în diminuare deja şi în Europa occidentală este practic constantă. Unele ţări vor fi în mod deosebit afectate.

Mai puţine persoane care lucrează

De exemplu, în Japonia, ca şi în Italia, persoanele cu vârsta peste şaizeci şi cinci de ani erau în 2005 circa 30% din totalul populaţiei active. În 2050 ar atinge nu mai puţin de 70%. În termeni practici, aceasta semnifică faptul că, în timp ce în momentul de faţă în Japonia sunt 3,4 persoane care lucrează pentru fiecare persoană cu vârsta peste 65 de ani, în 2050 această cifră s-ar reduce la 1,3. În general, în Europa occidentală, raportul actual de aproape patru persoane active pentru fiecare persoană de peste 65 de ani va fi aproximativ înjumătăţit în 2050. Dar nu doar ţările dezvoltate se confruntă cu o schimbare dramatică în distribuţia demografică. În China, datorită draconicelor măsuri de planificare familială, numărul persoanelor active pentru fiecare persoană de peste şaizeci şi cinci de ani va scădea dramatic în 2050, de la actualul nivel de 9,2 la doar 2,5. Conform FMI, populaţia activă, ca să poată echilibra îmbătrânirea progresivă din ţările dezvoltate, ar trebui să crească cu puţin peste 10%. În perioada de creştere economică din anii ‘90, totuşi, procentul populaţiei active crescuse doar cu 6%, când condiţiile economice erau mult mai favorabile. Pentru ţări ca Spania, Coreea de Sud şi Italia, nivelul de participare la muncă ar trebui să crească cu circa 18-20%, luând în considerare rata crescută de îmbătrânire a populaţiei lor.

În ţările dezvoltate, în anul 2000 imigranţii totalizau în jur de 6% din populaţie. În 2050, pentru a contrabalansa îmbătrânirea, acest procent ar trebui să ajungă la 30%. Creşterea vârstei de pensionare şi încurajarea unui număr tot mai mare de femei să intre în piaţa muncii poate contribui la a face faţă la diminuarea numărului de persoane active, dar este vorba doar de remedii parţiale. Mai mult decât atât, s-a ajuns, în aceeaşi perioadă în care populaţia îmbătrâneşte, ca tinerii să întârzie intrarea lor în câmpul muncii. Aceasta se datorează în parte creşterii numărului de tineri care îşi continuă studiile în Universităţi, dar de asemenea mulţi tineri îşi iau o pauză înainte să intre în piaţa muncii şi locuiesc acasă cu părinţii.

Dileme financiare

O populaţie care îmbătrâneşte implică costuri mult mai mari privind sănătatea şi cheltuieli sociale mai ridicate. Dar cu un număr redus de contribuabili care pot să susţină casieriile statului, finanţarea acestor cheltuieli va fi o problemă reală. Deja ridicatele cheltuieli de pensionare se dovedesc a fi o sarcină grea pentru întreprinderi şi pentru guverne. Mai mult multe persoane nu economisesc suficient în vederea perioadei lor de pensie. Cheltuielile guvernamentale pentru pensionari şi persoanele în vârstă vor continua să crească în următorii ani cu o rată mult mai mare decât va fi capabilă să finanţeze creşterea economică. Va fi nevoie deci de luarea unor decizii dificile asupra priorităţilor de cheltuieli şi a nivelurilor de impozitare. Diverse ţări au redus deja generozitatea lor cu privire la planurile de pensii din ultimii ani. De exemplu, în Marea Britanie, cine va merge în pensie în 2050 cu un salar mediu va primi o pensie echivalentă cu doar 31% din propriul venit de când era persoană activă.