Impactul întreprinderilor mici și mijlocii în economia românească

1.Prezentarea sectorului IMM-urilor

În România, ca şi în multe alte ţări central şi est europene, trecerea la economia de piaţă a însemnat, în esenţă, evoluţia a două componente: transferul dreptului de proprietate asupra întreprinderilor de la stat la persoane de drept privat, adică aşa numitul proces de privatizare, indiferent de metoda care s-a aplicat, precum şi apariţia unor întreprinderi particulare noi, ca rezultat al unor iniţiative particulare, independente, care au luat naştere ca urmare a schimbărilor petrecute în unităţile aflate încă în proprietatea statului. Aceste două căi de evoluţie s-au manifestat mai mult sau mai puţin simultan, dar în ritmuri diferite. Ambele au avut însă mari repercusiuni asupra pieţei muncii. În timp ce privatizarea a dus la reducerea numărului de locuri de muncă, amplificând astfel şomajul, mai ales pe termen lung, noul sector particular a creat cea mai mare parte a noilor locuri de muncă. Având în vedere faptul că majoritatea noilor întreprinderi sunt mici şi mijlocii (“IMM”), reiese că acest sector a absorbit cea mai mare parte a forţei de muncă disponibilizate, şi a contribuit, în acelaşi timp, şi la formarea unei noi generaţii de patroni şi de angajaţi.

Pe lângă meritul de a fi contribuit la apariţia unui sector privat din ce în ce mai puternic, unele dintre aceste întreprinderi se caracterizează printr-o deosebită flexibilitate şi capacitate de adaptare la nou, manifestându-se ca o forţă motrice remarcabilă a progresului economic în România.

În timp ce eforturile şi resursele se îndreptau către privatizarea şi restructurarea “dinozaurilor” moşteniţi de la defunctul regim, a avut loc o “revoluţie tăcută” prin strădania a mii de întreprinzători, care şi-au văzut de propria lor tranziţie, luând lucrurile de la zero. Rezultatul acestor iniţiative a fost impresionant şi a făcut ca mulţi factori de decizie şi instituţii cu rol hotărâtor să reconsidere principiile de bază ale concepţiilor lor despre reformele economice, şi anume că, în afara reformelor aplicate de stat de sus în jos şi axate pe privatizare şi pe transferul de proprietate, ar trebui încurajată şi reforma de jos în sus, axată pe adevăratul spirit întreprinzător, cu încurajarea unui sector de întreprinderi mici şi mijlocii puternic şi dinamic. Progresul înregistrat de România în acest sector până la această dată, atâta cât este el, se datorează, fără îndoială, în mare parte, iniţiativei miilor de mici întreprinzători care şi-au câştigat credibilitatea luptând în prima linie pe frontul tranziţiei către o economie bazată pe piaţa liberă. Analiza evolutiei acestui segment de intreprinderi este cu atat mai necesara in cazul Romaniei cu cat inainte de 1990 nu a existat o asemenea categorie de intreprinderi.

De constituirea si dezvoltarea unui sector de intreprinderi mici si mijlocii in economia romanesca se poate vorbi abia dupa 1990, cand prin Decret-Lege 54/1990 si Lege 31/1990 se creeaza cadrul juridic care reglementa aparitia si functionarea unor astfel de intreprinderi, fapt ce a condus la multiple mutatii structurale ale activitatii economice in ansamblul ei.

IMM au fost, în ultimii ani, coloana vertebrală a economiilor mai tuturor ţărilor importante din Uniunea Europeană (“UE”), „ Raportul privire de ansamblu asupra sectorului IMM ”ediţia 2003 scoate în evidenţă rezultatele notabile obţinute de IMM din România şi analizează caracteristicile acestora, pentru a vedea dacă ele sunt capabile să joace în continuare un rol determinant în viitorul apropiat. România a început negocierile în vederea aderării la UE la data de 15 februarie 2000, procesul de închidere a capitolelor de negociere se va finaliza la sfârşitul anului 2004, inclusiv prin semnarea Tratatului de Aderare. În intervalul 2005 – 2007, va continua consolidarea noului cadru de producţie, bazat pe proprietatea privată, prin aplicarea unei politici corespunzătoare, care să permită înfiinţarea de noi întreprinderi şi să încurajeze întreprinderile mici şi mijlocii. Aceste noi firme vor fi forţa capabilă să ducă la o mai bună alocare a resurselor, la crearea de locuri de muncă pentru cei ce şi le-au pierdut ca urmare a restructurării.

Pentru susţinerea dezvoltării IMM ANIMMC a promovat în 2004 strategia de dezvoltare a IMM pe termen mediu. În şedinţa din data de 13 august 2004 s-a aprobat Strategia Guvernamentală de susţinerea dezvoltării IMM pe perioada 2004-2008 promovată ca efect al consultării partenerilor sociali, ministerelor de linie, mediului de afaceri şi asociaţiilor de reprezentare a IMM prin intermediul Comitetului Consultativ pentru Dezvoltarea Sectorului IMM constituit în anul 2003.

2.Dinamica sectorului IMM-urilor

IMM ocupa un loc important in structurile economice ale majoritatii tarilor lumii,avand ponderi apreciabile in numarul,efectivul si cifra de afaceri a ansamblului intreprinderilor.

Dinamismul,supletea de adaptare,capacitatea de rezistenta la criza reprezinta trasaturile caracteristice IMM,considerate esentiale pentru coeziunea tesaturii economice,pentru cresterea economica si pentru crearea de locuri de munca.Aceasta explica faptul ca tendinta de concentrare a activitatii economice se inverseaza adesea in favoarea micilor unitati de productie,al aror rol devine major in restructurarea industriilor,echilibrul activitatilor pe teritoriul national si avantul economic.

Accelerarea progresului tehnologic si “globalizarea” pietelor la nivel regional,continental si mondial,produse in cursul ultimelor doua decenii,au multiplicat atat posibilitatile IMM,cat si dificultatile cu care acestea se confrunta.

Aceste fenomene au deschis un camp de actiune mai larg IMM,oferindu-le multiple oportunitati noi.In acelasi timp,in ansamblul extreme de eterogen al IMM,numeroase unitati au adesea de surmontat multe obstacole privind accesul la know-how-ul tehnologic si de gestiune,la credite,la pietele externe si la achizitiile publice.