Impactul Noii Economii asupra Mediului de Afaceri și a Problemelor Socio-Politice

Introducere

Denumirea de „Noua Economie” a fost dată pentru prima oară de publicaţia Business Week în 1996 în contextul unei realităţi complexe manifestate de câţiva ani deja în economiile cele mai avansate. Deşi până în prezent nu s-a adoptat nici o definiţie precisă, odată cu efervescenţa literaturii care a urmat, a devenit acceptat pe scară largă faptul că Noua Economie se referă la produse permanent îmbunătăţite, oferite creării şi transmiterii de cunoştiinţe, ca şi unui management creativ al proprietăţii intelectuale, cu intangibilele văzute ca bunuri economice, deşi cu anumite caracteristici distinctive. Rolul statului se ajustează, iar acesta este o adevarată provocare, deşi procesul este mai puţin studiat de literatura de specialitate decât alte mai profundă şi avansată (drept Economie Bazată pe Cunoaştere), definiţie elaborată caracteristici ale Noii Economii.

Lucrarea de fata este structurata in trei capitole: societatea informaţională şi noua economie, aspecte ale impactului trecerii la societatea informaţională, si problemele socio-politice ale noii economii.

Analiza acestor aspecte evidenţieaza cele mai importante probleme ale noii economii şi ale afacerilor europene.

Domeniul TIC poate fi afectat de o atitudine politică diferită. Implementarea unor programe ca e-administration poate fi încetinită de subdezvoltarea infrastructurii tehnice. În schimb altele, ca e-procurement sau e-licitaţie, au devenit adevărate probleme de succes.

Obiectivele şi directivele politice prezentate în această lucrare ţintesc să genereze noua guvernantă- privită ca un proces complex de armonizare a interacţiunilor de organizare şi auto-organizare a structurilor sociale, pe mai multe nivele şi pe scări diferite, utilizând tehnologia „enabling” TIC şi/sau tehnologie emergentă a bio-informaticii. Sistemul integrat de guvernanţe (de la nivel micro la nivel macro) va orienta dezvoltarea şi promovarea Noii Economii în România, integrând-o implicit în Uniunea Europeană şi în lumea globalizată, păstrându-şi totuşi specificităţile socio-culturale.

Directia indusă de acestă lucrare este aceea de a informa asupa aspectelor legate Societatea Informaţională bazată pe cunoaştere şi noua economie în condiţiile unui mediu economic social extrem de dinamic bazat pe modele organizaţionale susţinute de noile tehnologii ceea ce a avut ca rezultat dezvoltarea societăţii competitive la nivel european care pune accent pe o creştere economică susţinută, echitabilă şi durabilă. Pentru ţara noastră acţiunile pentru societatea cunoaşterii ar trebui să se desfăşoare simultan cu cele privind trecerea de la starea de subdezvoltare informaţională la dezvoltare informaţională. Nu in primul rând societatea informaţională şi apoi societatea cunoaşterii, ci urmărirea ambelor obiective trebuie să fie îmbinate de la bun început. Numai astfel se poate ajunge la o societate informaţională şi a cunoaşterii dezvoltată”.

Capitolul I

Societatea informaţională şi Noua economie

1.1. Societatea şi Noua economie, în context internaţional

La începutul mileniului trei vorbim despre societatea informaţională ca despre un nou stadiu în dezvoltarea civilizaţiei umane, ca despre o revoluţie a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) şi a naturii muncii. Dar nu trebuie să uitam că revoluţia a început încă din 1946, odată cu apariţia calculatorului electronic, când informatica a devenit principalul instrument pentru organizarea producţiei.

În zilele noastre, informaţia devine o resursă esenţială în dezvoltarea societăţiilor moderne, evoluate în plan politic, economic şi social. Dinamismul şi complexitatea noului tip de societate, care antrenează o creştere continuă a volumului şi diversităţii informaţiilor prelucrate şi care utilizează pe scară largă tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor (TIC), au condus la conceptul de Societate informaţională.

Societatea informaţională reprezintă o nouă etapă a civilizaţiei umane, un nou mod de viaţă, calitativ superior, care implică folosirea intensivă a informaţiei în toate sferele activităţii şi existenţei umane, cu un impact economic şi social semnificativ. Societatea informaţională permite accesul larg la informaţie al membrilor săi, un nou mod de lucru şi de cunoaştere, amplifică posibilitatea globalizării economice şi creşterea coeziunii sociale.

Suportul tehnologic al noii societăţi se bazează pe trei sectoare: tehnologia informaţiei, tehnologia comunicaţiilor, producţia de conţinut (informaţional) multimedia, sectoare din de în ce mai convergente. Aceste tehnologii, bazate pe avansurile electronicii, au permis apariţia unor noi servicii şi aplicaţii telematice multimedia, care combină sunetul, imaginea şi textul şi utilizează toate mijloacele de comunicaţie (telefon, fax, televiziune şi calculatoare). Dezvoltarea acestor noi mijloace de comunicare reprezintă un factor important de creştere a competitivităţii agenţilor economici, deschizând noi perspective pentru o mai bună organizare a muncii şi crearea de noi locuri de muncă. Totodată, se deschid noi perspective privind modernizarea serviciilor publice, a asistenţei medicale, a managementului mediului şi a unor noi căi de comunicare între instituţiile administraţiei publice şi cetăţeni. Accesul larg la educaţie si cultură - pentru toate categoriile sociale, indiferent de vârstă sau de localizarea geografică - poate fi de asemenea realizat cu ajutorul noilor tehnologii.

Utilizarea largă a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor şi progresul către Societatea Informaţională asigură creşterea economică în condiţii de protecţie sporită a mediului, accelerând reducerea consumului fizic în favoarea valorificării informaţiei şi a cunoaşterii, deplasarea centrului de greutate de la investiţii în mijloacele fixe la investiţii în capitalul uman. În acest mod, Societatea Informaţională integrează şi obiectivele dezvoltării durabile, bazată pe dreptate socială şi egalitatea şanselor, libertate, diversitate culturală şi dezvoltare inovativă, protecţie ecologică, restructurarea industriei şi a mediului de afaceri.

Schimbările majore din ultimii ani – creşterea exponenţială a comunicaţiilor mobile şi a numărului utilizatorilor de Internet, contribuţia sectorului TIC la creşterea economică şi la crearea de locuri de muncă, restructurarea companiilor şi a business-ului în general pentru a beneficia mai eficient de noile tehnologii, dezvoltarea accelerată a comerţului electronic – susţin tranziţia de la era industrială la cea post - industrială.

Noile tehnologii digitale fac accesul, stocarea şi transmiterea informaţiei din ce în ce mai facile şi mai accesibile. Dispunând de informaţia digitală, aceasta poate fi transformată în noi valori economice şi sociale, creând imense oportunităţi pentru dezvoltarea de noi produse şi servicii. Informaţia devine resursa-cheie pentru economia digitală.

Noţiunea de “noua economie” se referă în special la transformările actuale ale activităţilor economice ca rezultat al utilizării tehnologiilor digitale, care asigură accesul, prelucrarea şi stocarea informaţiei intr-o manieră mai ieftină şi mai facilă. Noua economie este caracterizată de intensificarea înglobării cunoaşterii în noile produse şi servicii, creşterea importanţei invăţării şi a inovării, a globalizării şi a dezvoltării durabile. Volumul enorm al informaţiilor schimbă modul de funcţionare a pieţelor, făcând posibile restructurarea întreprinderilor şi apariţia de noi oportunităţi pentru crearea de valoare prin exploatarea informaţiilor disponibile.

În prezent, există ample dezbateri în mass-media internaţională şi în mediile politice asupra întrebării dacă aceste modificări sunt suficient de radicale pentru a merita eticheta de “nouă economie”. La originea acestor dezbateri stau performanţele excepţionale ale economiei americane: 8 ani de creştere continuă, creşterea anuală de peste 4% în ultimii ani, inflaţia controlată sub 2%, şomajul sub 5%.