Impactul noii economii asupra modului de funcționare a pieței interne și internaționale

Introducere

Societatea contemporană este confruntată cu unul dintre cele mai spectaculoase fenomene cunoscute vreodată: informatizarea electronică. Calculatoarele au revoluţionat modul nostru de viaţă şi tind astăzi să ne asiste, ca instrument obişnuit de lucru, în orice domeniu de activitate fiind rezultatul celei mai noi şi mai importante revoluţii pe care le-a cunoscut omenirea din punct de vedere al progresului, revoluţia informaţională.

Dinamica uluitoare a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor a avut loc ca urmare atât a necesităţilor impuse de industrie şi cercetare sau de perfecţionare a tehnicilor mass-media, cât şi a unor competiţii tehnologice în care pe lângă aspectele pur economice au intervenit şi unele aspecte politice, sociale sau militare.

Dezvoltarea contemporană a pieţei informaţiei este determinată de fenomenul mondial al „revoluţiei cunoaşterii” şi de avansul rapid al tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor.

Economia digitală ridică pe un plan nou informaţia, orientându-se spre asigurarea transparenţei proceselor şi spre fundamentarea deciziilor.

În acest nou tip de economie, banii electronici au o pondere covârşitoare, iar tranziţiile prin bancă sunt esenţiale.

Fluxurile informatice sunt complete, cetăţeanul putând rezolva numeroase probleme personale mai ales prin schimburi de mesaje şi folosind semnătura electronică. Realizarea acestui nou tip de economie presupune o finanţare corespunzătoare şi o schimbare a atitudinii cetăţeanului spre un management orientat al economiei de timp, singura care are efecte asupra productivităţii sociale atunci când au fost epuizate rezervele legate de organizarea proceselor şi ergonomia şi-a spus ultimul cuvânt.

CAPITOLUL I SOCIETATEA INFORMATICĂ ȘI NOUA ECONOMIE

1.1. Societatea informaţională – societatea cunoaşterii

În ultimele decenii asistăm la o serie de fenomene şi procese ce caracterizează evoluţia societăţii umane în ansamblul ei şi care indică faptul că ne aflăm într-o perioadă de mutaţii profunde, ce definesc tranziţia de la societatea industrială la un nou tip de societate. Manifestată prin apariţia unor concepte noi, această tranziţie s-a materializat pe plan internaţional în numeroase fenomene şi procese majore. Astfel, fluxurile de schimburi materiale şi imateriale (financiare şi informaţionale) s-au globalizat. În paralel, se poate vorbi de o intensă integrare regională.

Pe plan naţional, statele şi-au reînnoit interesul pentru dezvoltarea durabilă şi pentru edificarea unei societăţi (informaţionale) a cunoaşterii. Mai mult, la nivelul individului, noul tip de societate se manifestă prin căutarea unei noi identităţi. Fiecare dintre aceste fenomene şi procese ilustrează direcţii de dezvoltare în evoluţia „întregului”, care este societatea globală în devenire. Avansul către societatea informaţională - societatea cunoaşterii – este considerat, pe plan mondial, ca o evoluţie necesară pentru asigurarea dezvoltării durabile în contextul “noii economii”, bazată pe produse şi activităţi intelectual-intensive, precum şi pentru realizarea unei civilizaţii socio-umane autentice. Utilizarea pe scară tot mai largă a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor, cât şi progresul către societatea informaţională asigură creşterea economică în condiţii de protecţie sporită a mediului, accelerând reducerea consumului fizic în favoarea valorificării informaţiei şi a cunoaşterii, deplasarea centrului de greutate de la investiţii în mijloacele fixe la investiţii în capitalul uman. În acest mod, societatea informaţionala integrează şi obiectivele dezvoltării durabile, bazată pe dreptate socială şi egalitatea şanselor, libertate, diversitate culturală şi dezvoltare inovativă, protecţie ecologică, restructurarea industriei şi a mediului de afaceri.

Rolul cunoaşterii, presupus a fi predominant în crearea valorii adăugate încadrul economiei bazate pe cunoaştere (EBC), trebuie explicitat prin trecerea în revistă a unei serii de practici şi elemente recunoscute ca definitorii în acest sens. Dintre acestea, cele mai importante se referă la modificările aduse de:

• orientarea către capitalul intelectual al afacerilor, ca sursă principală de avantaj competitiv, capital care adesea depăşeşte cu mult ca valoare activele fixe clasice;

• creşterea ponderii "lucrătorilor cu informaţia" şi a "lucrătorilor cu cunoştinţele "în structura forţei de muncă şi, implicit, a inovării între sursele de creare a avuţiei naţionale;

• accentuarea procesului de diseminare activă a informaţiei şi cunoştinţelor, care devin din ce în ce mai mult un bun public, către toate păturile sociale. Acest fenomen se reflectă în mutaţii de comportament al agregatelor sociale, inclusiv în redefinirea raporturilor dintre cetăţean şi administraţie;

• creşterea rolului tehnologiei informaţiei şi comunicării (ITC) ca şi catalizator al economiei bazate pe cunoaştere, prin capacitatea acesteia de a facilita diseminarea activă a cunoaşterii şi acumularea de cunoaştere în produsele şi serviciile oferite pe piaţă.

• în domeniul muncii, evoluţia profesiilor dinspre activităţi fizice spre activităţi intens intelectualizate şi spre noi domenii de interes, interdisciplinare, legate în special de om şi de relaţiile sale complexe cu mediul sau natural şi social.