Impactul Petrolului asupra Schimburilor Comerciale Internationale

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Impactul Petrolului asupra Schimburilor Comerciale Internationale.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 17 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domenii: Economie, Comert

Cuprins

I PETROLUL- sursa de energie pe plan mondial
1.1. Petrolul- ca sursa energetica in economia
contemporana
1.2. Cererea mondiala de petrol
1.3. Oferta mondiala de petrol
1.4. Impactul celor 3 “socuri petroliere” asupra
economiei globale
1.5. Pretul petrolului pe plan mondial
Cap II FLUXURILE INTERNATIONALE CU PETROL
2.1. Comertul international cu petrol
2.2. Companiile petroliere multinationale
Cap III PIATA PETROLIERA IN ROMANIA
3.1. Productia si consumul de petrol a Romaniei
3.2. Necesarul de investitii în domeniul petrolier
Cap IV CURIOZITATI DESPRE PETROL
Cap V PERSPECTIVE SI CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

Extras din document

Cap I PETROLUL- sursa de energie pe plan mondial

Secolul XX a fost secolul petrolului aşa cum secolul XIX a fost cel al cărbunelui. Hidrocarburile, sub forma petrolului şi a derivatelor sale, au devenit principala sursă de energie pentru majoritatea popoarelor globului.

Toată industria modernă depinde de petrol şi de produsele sale; structura materială şi modul de viaţă în comunităţile din suburbiile care înconjoară marile oraşe sunt rezultatul unei ample şi necostisitoare alimentări cu petrol.

Petrolul este o resursă epuizabilă, fiind o rocă sedimentară caustobiolitică. El se prezintă ca un amestec complex de hidrocarburi solide şi gazoase, dizolvate în hidrocarburi lichide.

Petrolul brut (numit si titei) este un produs de natura organica care se gaseste in pamant sub forma de zacaminte. Titeiul a fost cunoscut din cele mai vechi timpuri de catre asirieni si egipteni si folosit in stare bruta, ca liant la unele constructii, ca material incendar in razboaie, la conservarea mumiilor, la impregnarea lemnului pentru corabii etc.

Creşterea considerabilă a producţiei de petrol, ca rezultat al sporirii deosebite a consumului mondial, a impus dezvoltarea operaţiunilor de prospectare şi explorare cu repercursiuni directe asupra mărimii rezervelor sigure de petrol. Aceasta explică sporirea de aproape 35 de ori a rezervelor sigure ale Terrei de la 4 miliarde tone în 1939, la 73 miliarde în 1970 şi 96 miliarde tone în 1985, pentru ca în prezent să ajungă la peste 150 miliarde tone.

Raportat la producţia mondială actuală (3,2 – 3,6 miliarde tone), rezervele actuale pot acoperi consumul pentru 40 – 45 de ani.

Extinderea activităţilor de explorare petrolieră pe aproape întreaga planetă a determinat conturarea marilor regiuni deţinătoare de rezerve: Golful Persic, Sahara, Golful Mexic, Midcontinent (S.U.A.), Alberta (Canada), Volga-Ural (Rusia), laguna Maracaibo şi bazinul Orinoco (Venezuela), zonele preandine din Columbia şi Ecuador, Marea Nordului, bazinul inferior al fluviului Galben (China), iar mai recent petrolul din zona Caspică, zăcământul Tengiz din Republica Kazahstan.

Astăzi sunt cunoscute rezerve de petrol în peste 80 de ţări, dintre aceastea realizându-se producţii industriale.

Din rezervele sigure de petrol sigure ale Terrei în anul 2001, 66,46 % erau cantonate în Orientul Mijlociu, 25,44 % revenind Arabiei Saudite. OPEC (Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol) deţinea în acelaşi an 74,6 % din rezervele mondiale.

Repartiţia geografică a rezervelor sigure de petrol pe Terra

1.2. Cererea mondiala de petrol

EVOLUTIA CONSUMULUI DE PETROL BRUT IN PERIOADA 1980-2005

Graficul arată consumul de ţiţei de către cele mai mari ţările consumatoare. Petrolul este principala sursă de energie din lume, nu este surprinzător in a găsi aceleasi tari ca principali consumatori de energie şi de petrol. Crizele din 1973 şi 1979 au dus la iniţierea unei mişcari către reducerea dependenţei energetice vis-à-vis de ulei, mai ales în Europa. O schimbare în politica energetică a fost facuta, orientată spre satisfacerea a două obiective principale, în primul rând reducerea costurilor de energie la nivel global (prin aplicarea unor standarde de izolare pentru clădiri noi, îmbunătăţirea performanţei motoarelor cu combustie, la un impozit superior, etc) şi în al doilea rând, promovarea surselor alternative de energie (inclusiv, de exemplu, construirea de centrale nucleare). Această schimbare a fost foarte importanta în Europa şi nu a avut loc până în 1986, cand după şapte ani consecutivi de declin, o creştere a consumului de ulei apare din nou. Această creştere a fost treptata până în 2004, când nivelul consumului de petrol European a prins 1979. După declin la începutul anilor 1980, in SUA consumul de petrol a crescut în 1983 si a continuat sa creasca treptat până în 2005, când a atins apogeul avand o pondere de 40,4 mil barili. Politicile energetice ale altor ţări au fost mai puţin afectate de aceste crize deoarece acestea nu depind mult de petrol sau că producţia lor interna este suficienta pentru a satisface nevoile lor (acesta este cazul Republicii Populare Democrate din China fosta URSS, de exemplu).

Fisiere in arhiva (1):

  • Impactul Petrolului asupra Schimburilor Comerciale Internationale.doc

Alte informatii

Universitatea “ Dunarea de Jos “ Galati Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor Specializarea : Administrarea Afacerilor Internationale Forma de invatamant : zi