Impactul politicii concurențiale

CAPITOLUL 1. CONCEPTUL DE CONCURENTA

Competitia reprezinta un factor motor pentru dezvoltarea societatii economice. In acelasi timp, nu poate fi neglijata importanta acesteia in viata sociala. Oamenii, priviti fie in calitate de cetateni, fie de agenti economici, vor cauta permanent sa-si depaseasca limitele, sa-si dezvolte competantele si sa se perfectioneze intr-un anumit domeniu. Fiind un factor de profres incontestabil, concurenta trebuie cunoscuta, inteleasa si, mai ales, mentinuta in limitele fairplay-ului.

De-a lungul timpului, pentru definirea conceptului de concurenta au fost utilizate notiuni atat din domeniul economic, cat si din domeniul juridic. Astfel, potrivit unei definitii mai cuprinzatoare din domeniul juridic, prin concurenta se intelege lupta dusa, atat pe plan national, cat si international, intre firme capitaliste de productie, comerciale, bancare, etc, in scopul realizarii unor profituri cat mai mari, ca urmare a acapararii unor segmente tot mai largi de piata si, in consecinta, a sporirii volumului de afaceri.

Deoarece concurenta se manifesta, atat pe plan national, cat si pe plan international, ea a fost definita si reglementata de catre Organizatia de Cooperare Economica si de Dezvoltare (OECD), organism international ce militeaza pentru crearea unui climat economic si de afaceri optim pentru statele membre, astfel: concurenta exprima situatia de pe o piata in care firme sau vanzatori se lupta, in mod independent, pentru a castiga clientela cumparatorilor, in scopul de a atinge un obiectiv economic, de exemplu, profituri, vanzari si/sau impartirea pietei. In acest context, concurenta este adesea echivalenta cu rivalitatea. Aceasta rivalitate poate sa se refere la preturi, calitate, servicii sau combinatii ale acestora sau a altor factori pe care clientii ii pretuiesc.

Concurenta are loc atunci cand exista libertatea de a patrunde pe o piata si cand, in acelasi timp, pe acea piata exista mai multi vanzatori alternativi. Concurenta poate avea loc intre firme mari sau firme mici, firmele rivale putand intra in competitie pe pitele locale, regionale , nationale sau chiar pe pietele mondiale.

Cele mai importante scopuri concurentei sunt:

satisfacerea cererii consumatorilor;

promovarea inovatiei;

alocarea eficienta a resurselor;

limitarea puterii economice si astfel a celei politice;

justa distributie a veniturilor.

1.1 Formele de concurenta

Formele concurentei sunt variate si diversificate. Unul dintre factorii care

contribuie la diferentierea concurentei este numarul si puterea economica a participantilor la tranzactii. Cand participantii la tranzactii sunt in numar mare si de putere aproximativ egala, pe piata se contureaza forma de concurenta perfecta. Cand sunt foarte putini sau numai unul, fie pe latura ofertei, fie pe latura cererii, apar situatii de monopol sau de monopson, cand sunt avantajati fie numai producatorii, fie numai cumparatorii.

Alt factor de departajare a concurentei este gradul de diferentiere a bunurilor care satisfac o anumita nevoie umana. Cand bunul este omogen, consumatorilor le este indiferent de unde se aprovizioneaza. Diferentierea produsului insa are ca efect cresterea concurentei intre producatori, fiecare dintre acestia dorind sa atraga un numar cat mai mare de clienti.

In al treilea rand, facilitatile acordate sau restrictiile in calea celor care intentioneaza sa intre intr-o ramura, pe o anumita piata, influenteaza modul de realizare a concurentei. Cu cat accesul intr-o anumita ramura a economiei nationale sau pe o anumita piata a unui agent economic se realizeaza mai usor, cu atat mai mult creste gradul de competitivitate in acea ramura.

Un alt factor este gradul de trasparenta a pietei, care se refera la posibilitatile de acces la informatiile care rezulta din functionarea pietei.

Pornind de la formele traditionale existente in literatura clasica, o prima

clasificare ne indica doua tipuri principale: concurenta perfecta si concorenta imperfecta. Cea din urma prezinta o serie de forma caracteristice: monopolul, oligopolul, concurenta monopolista, oligopsonul si monopsonul.

Concurenta perfecta si pura apare atunci cand sunt indeplinite simultan urmatoarele cinci conditii:

transparenta perfecta a pietei, ceea ce presupune ca deciziile agentilor economici sa fie luate in conditii de informare perfecta, informatiile fiind referitoare la calitatea si natura produselor si asupra preturilor;

mobilitatea perfecta a factorilor de productie: acesta conditie presupune ca factorii de productie (munca si capitalul) sa fie distribuiti acolo unde vor fi folositi cel mai bine;

atomicitatea, care presupune existenta unui numar suficient de mare de agenti economici (vanzatori si cumparatori) de dimensiuni neglijabile in raport cu piata si nici unul dintre ei neputand influenta semnificativ piata;

omogenitatea produsului, ceea ce presupune ca pe piata exista bunuri achivalente, identice, neexistand diferentierea produselor si nici publicitate;

intrarea si iesirea libera pe piata, care presupune sa nu existe nici o bariera juridica sau institutionala care sa limiteze intrarea noilor concurenti intr-un domeniu de activitate, ramura sau industrie. Eficienta producatorilor va fi determinata exclusiv prin mijloacele economiei de piata.

Concurenta imperfecta reflecta cel mai bine realitatea economica, fiind varianta intalnita in practica si care, la randul ei , prezinta urmatoarele forme:

Monopolul se caracterizeaza prin existenta unui singur producator al unui bun omogen care se confrunta cu o infinitate de cumparatori existenti pe piata. Produsul realizat de o întreprindere ce detine monopolul nu mai are un alt substitut pe acea piata, situatie ce nu se regaseste in realitate, fiind doar o ipoteza, ca si in cazul pietei cu concurenta perfecta.

Comparativ cu concurenta perfecta, monopolul conduce la preturi mai mari, productii mai mici si profituri supranormale, ceea ce va determina un transfer de venituri dinspre consumatori inspre monopol.