Impactul politicii de coeziune în UE. absorbția fondurilor structurale

„Conştientă de patrimoniul său spiritual şi moral, Uniunea Europeană se bazează pe valorile individuale şi universale ale demnităţii umane, ale libertăţii şi ale solidarităţii; are la bază principiul democraţiei şi principiul statului de drept. Pune persoana în centrul acţiunii sale, instituind cetăţenia Uniunii şi creând un spaţiu al libertăţii , securităţii şi justiţiei. Uniunea contribuie la apărarea şi dezvoltarea acestor valori comune în respectul diversităţii culturilor şi al tradiţiei popoarelor Europei, ca şi al identităţii naţionale a statelor membre şi al organizării puterilor publice ale acestora la nivel naţional, regional şi local.”

Carta drepurilor fundamentale a Uniunii Europene, Nisa , 7 decembrie 2002

1. Obiectivele politicii de coeziune si asistenta structurala comunitara

Realizarea pieţei unice a avut fără îndoială efecte benefice asupra economiei europene în ansamblu, însă acestea nu au fost egal repartizate între sectoarele productive, state, regiuni şi grupurile sociale. În consecinţă se manifestă o dinamică teritorială dezechilibrată ca urmare a procesului de liberalizare a pieţelor. Din această cauză s-au creat mecanisemele politicii de coeziune, pentru a corecta tendinţele către concentrarea activităţilor economice odată cu intensificarea procesului de integrare economică.

Coeziunea poate fi definită ca reprezentând acea proprietate a elementelor constitutive ale unui sistem, care asigură coerenţa şi unitatea ansamblului şi permite funcţionarea şi perpetuarea sistemului. D. Tarschys distinge patru niveluri ale coeziunii: economic, social, cultural, şi politic.

• Coeziunea economică reprezintă suportul atingerii obiectivului general urmărit de fiecare naţiune, cela al creşterii bunăstării.

• Coeziunea socială reprezintă un alt element important în dezvoltarea unui sistem economic, izvorâtă din necesitatea constituirii unei politici distincte, destinată reducerii disparităţii dintre indivizi, regiuni sau state (spre exemplu remodelarea sistemelor fiscale şi bugetare în scopul susţinerii cateoriilor sociale afectate).

• Coeziunea culturală favorizează raspândirea sistemelor de valori culturale comune, progresul tehnologic cât şi dezvoltarea relaţiilor economice internaţionale.

• Coeziunea politică are ca principal obiectiv urmărirea unor interese şi scopuri comune, formarea de alianţe, organizaţii, şi alte categorii de entităţi.

Politica de Coeziune Economică şi Socială (PCES) reprezintă politica fundamentală a UE

fiindu-i alocat 1/3 din bugetul său şi urmăreşte:

- Reducerea disparităţilor de dezvoltare economică şi socială între statele

membre/regiunile UE;

- Îmbunătăţirea funcţionării Pieţei unice;

- Promovarea dezvoltării stabile şi durabile a UE.

Cea mai importantă componentă a politicii de coeziune economică şi socială o reprezintă politica de dezvoltare regională(PDR). În abordarea politicii de dezvoltare regională în cadrul UE se pune accent pe promovarea egalităţii de şanse.

Politica de dezvoltare regională include un ansamblu de măsuri planificate şi promovate de către autorităţile administraţiei public locale şi centrale, în parteneriat cu alţi actori economici, în vederea asigurării unei creşteri economice şi sociale dinamice şi durabile, prin valorificarea eficientă a potenţialului local şi regional.

PCES are şase obiective generale:

1. Promovarea dezvoltării şi ajustării structurale a regiunilor întârziate ca nivel de dezvoltare, specifică zonelor cu un PIB pe locuitor inferior limitei de 75% din media comunitară.

2. Ajutorarea regiunilor aflate în declin industrial;

3. Combaterea şomajului de lungă durată;

4. Facilitarea inserţiei profesionale a tinerilor;

5. Accelerarea ajustăriistructurilor agricole şi promovarea dezvoltării zonelor rurale;

6. Dezvoltarea şi ajustarea structurală a regiunilor cu o densitate foarte redusă a populaţiei, sub 8 locuitori/km.

Mijloacele financiare prin care se implementează PCES se numesc Instrumente Structurale şi cuprind:

1. Fondurile Structurale (Fondul European de Dezvoltare Regională şi Fondul Social European);

2. Fondul de Coeziune.

Aceste 3 fonduri sunt cunoscute sub denumirea generică de Fonduri Structurale şi de Coeziune (FSC). De asemenea mai există şi o categorie de fonduri complementare: Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală şi Fondul European pentru Pescuit.

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) susţine dezvoltarea economică durabilă la nivel regional şi local prin mobilizarea capacităţilor locale şi diversificarea structurilor economice în domenii precum cercetare şi dezvoltare tehnologică, inovare şi antreprenoriat, societatea informaţională, IMM-uri, protecţia mediului, turism, energie.

Fondul Social European (FSE) contribuie la sporirea adaptabilităţii forţei de muncă şi a întreprinderilor, creşterea accesului pe piaţa forţei de muncă, prevenirea şomajului, prelungirea vieţii active şi creşterea gradului de participare pe piaţa muncii a femeilor şi a migranţilor, sprijinirea incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate şi combaterea discriminării.

Fondul de Coeziune (FC) finanţează proiecte în domeniul protecţiei mediului şi reţelelor

de transport transeuropene, proiecte în domeniul dezvoltării durabile precum şi proiecte care vizează îmbunătăţirea managementului traficului aerian şi rutier, modernizarea transportului urban, dezvoltarea şi modernizarea transportului multimodal.

Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR) are ca scop creşterea

competitivităţii în sectorul agricol, dezvoltarea mediului rural şi îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale prin promovarea diversităţii activităţilor economice.

Fondul European pentru Pescuit (FEP) investeşte în dezvoltarea resurselor acvatice vii, în modernizarea ambarcaţiunilor de pescuit şi îmbunătăţirea prelucrării şi comercializării produselor piscicole. De asemenea, FEP sprijină implementarea strategiilor pentru dezvoltare durabilă a zonelor de coasta.

Fondurile structurale ale UE sunt gestionate de catre Comisia Europeana si au ca destinatie finantarea masurilor de ajutor structural la nivel comunitar, in scopul promovarii regiunilor cu intarzieri in dezvoltare, reconversia zonelor afectate de declin industrial, combaterea somajului de lunga durata, insertia profesionala a tinerilor sau promovarea dezvoltarii rurale. Multe însă dintre regiunile asistate au rămas relativ sărace, manifestandu-se chiar regresii de creştere si care nu arata niciun impact semnificativ al acestor transferuri.

Neutilizarea optima a transferurilor poate fi cauza urmatoarelor probleme:

• Pierderilor de transferuri- Datorită unei administratii neadecvate; transferurile pot

fi utilizate pentru proiecte de investiţii care nu au niciun randament, adica sunt ineficiente;

• costuri administrative care asigura cea mai buna utilizare a fondurilor. Resurse suplimentarenecesare pentru programarea şi monitorizare, care nu pot fi folosite pentru creşterea capacitatii productive a economiei. Ar trebui cel puţin să se încerce evitarea pierderilor din transferuri, şi utilizarea acestora sub-optimala.

• Activitati de rent-seeking. Transferurile ofera un stimulent agenţilor economici din sectorul public şi sectorul privat să investească resurse în activităţi sub forma de renta pentru a primi o chirie.Concurenta absoarbe resurse care nu mai pot fi utilizate eficient;

• Deturnare de fonduri pentru consum. Utilizarea fondurilor pentru consum in detrimentul utilizarii acestora pentru investiţii.