Impactul Politicii de Dividend asupra Cursului Bursier al Acțiunilor

CAPITOLUL I

ESTE NECESAR SA SE DISCUTE DESPRE POLITICA DE DIVIDEND ?

Abordarea unei teme precum politica de dividend a firmelor românesti cere clarificarea unei probleme de ordin practic: este necesar acest demers? A încerca sa edifici un studiu referitor la modul în care întreaga teorie actuala financiara cu privire la dividende se manifesta pe o anumita piata financiara se dovedeste a fi o provocare, pentru atingerea scopului final fiind necesara parcurgerea unui drum nu întotdeauna clar conturat. Dimensiunile unui astfel de studiu obliga la efectuarea unor simplificari, ce pot avea drept consecinte îndepartarea de rezultatele corecte. Pe de alta parte însa, se poate observa ca, în contextul literaturii de specialitate financiara din România de astazi, o problema precum cea a politicii de dividend nu se regaseste suficient.

Trebuie recunoscut faptul ca decizia de distribuire a profitului net este abordata uneori ca o tema marginala în managementul financiar, fiind, asadar, tratata sumar. Uneori, dat fiind faptul ca, din punct de vedere legal, aceasta decizie este luata de actionari sau asociati prin Adunarea Generala, se poate considera ca ea nici nu trebuie sa-i preocupe pe managerii financiari, pentru ca nu este la latitudinea lor sa ia decizii legate de aceasta problema.

Încercarea de a oferi o politica optima de dividend practicienilor interesati, determinarea factorilor de influenta ai acesteia, cuantificarea impactului politicii de dividend asupra valorii firmei au constituit si constituie în continuare teme de cercetare si de dezbatere între cei care neaga existenta unei probleme a politicii de dividend si cei care consacra sute de pagini în încercarea de a gasi solutii. Afirmatia aparuta într-un reputat curs american de finantare a firmei, publicat sub coordonarea lui Stephen Ross [1991]2, este concludenta pentru a caracteriza aceasta problema: „Politica de dividend este controversata.

1 Dragota, Victor; Ciobanu,Anamaria; Obreja, Laura; Dragota, Mihaela, Managementul Financiar, vol.2, Ed. Economica, Bucuresti, 2003, pag.209

2 Ross, Stephen; Westerfied, Randolph; Jordan, Raymond, Corporate Finance, Irwin/McGraw-Hill, 1991

Multe motive neplauzibile sunt oferite pentru a explica de ce politica de dividend poate fi importanta, si multe afirmatii despre politica de dividend sunt

economic ilogice. Chiar si asa, în lumea reala a finantelor firmei, determinarea celei mai potrivite politici de dividend este considerata o tema importanta. Poate fi adevarat ca managerii care se preocupa de politica de dividend îsi irosesc timpul, dar poate fi de asemenea adevarat ca în lipsa acestei preocupari se poate pierde ceva important economistilor din discutie.”

Conceptia economistilor clasici era ca profitul i se cuvine investitorului de capital. Adam Smith, în „Avutia natiunilor” (1776), scria ca valoarea a fost creata prin participarea a trei factori - munca, natura si capitalul – iar fiecare dintre acestia este îndreptatit sa primeasca o parte constitutiva a acesteia, materializata în salariu, renta si respectiv, profit. La rândul sau, David Ricardo (1821) sublinia importanta profitului: o data cu cresterea acestuia sporeste si capitalul, utilajele pot fi reînnoite si modernizate, cu efecte asupra sporirii eficientei muncii.

Invers, scaderea profitului duce la stagnarea si chiar la diminuarea capitalului si a folosirii fortei de munca, întreprinzatorii parasind domeniile cu profit redus si mutându-si capitalurile în cele cu profit mai ridicat. Investitorul din economia scolii clasice era în general asimilat unei persoane fizice detinatoare de capital disponibil, alocat în activitati productive. Odata cu evolutia economiei apar tot mai mult ca destinatii ale profitului net nu numai dividendele, ci si rezervele sau alte fonduri proprii, ce se constituie ca amânari ale recuperarii sumelor investite initial, dar si elemente ce remunereaza factorul munca în teoriile clasice: participarea salariatilor la profit si cota de participare la profit a managerului.