Impactul Procesului de Integrare Economică asupra Economiei nord-americane

1. Introducere

Lansând la 1 ianuarie 1994 Acordul de Liber Schimb Nord American, America de Nord este promotoarea unei grupãri regionale care a implicat încã de la inceput limitarea la doar douã aspecte economice – comert si investitii. Evolutia procesului integrationist in aceastã regiune conferã o serie de particularitãti, care tin de atitudinea statelor membre fatã de fenomenul de regionalizare (in special SUA), de tipologia economiilor care compun respectiva zonã de liber schimb (douã economii dezvoltate si o tarã in dezvoltare, mai mult : superputerea mondialã- SUA si douã state cu potentiale economice, politice si comerciale diferite - Canada si Mexicul). În prima parte am prezentat grupãrile Autopact i FTA, precursorii grupãrii regionale NAFTA, care apare ca o abordare modernã si o continuitate a drumului deschis de cele anterioare. În cea de-a doua parte am prezentat gruparea NAFTA , ca model de integrare economicã a continentului nord-american, o pia.ã naturalã integratã, dar i dimensiunile geopolitice ale acestui acord. În cea de-a treia parte am prezentat efectele imediate i pe termen mediu ale intrãrii în vigoare a NAFTA pentru cele trei ãri membre. În ultima parte am prezenta mai detaliat efectele NAFTA asupra economiilor membrelor semnatare: SUA, Canada i Mexic.

2. Integrarea economicã în America de Nord

2.1 Autopact (1965)

O incursiune în istoria relativ recentã a relatiilor intra-nord-americane evidentiazã cã NAFTA este, într-un fel, o urmare fireascã a credintei nestrãmutate în forta comertului si investitiilor libere. NAFTA apare ca o abordare modernã si o continuitate a drumului deschis în perioada postbelicã a doi precursori celebri: Autopact si FTA.

Expertii au considerat Autopact drept un model pentru un acord sectorial de comert liber. Autopact, semnat în 1965 între Canada si SUA, a eliminat taxele vamale pentru autoturismele fabricate în una din cele douã tãri si expediate în cealaltã tarã. Aceasta a permis producãtorilor de autoturisme din ambele tãri sã-si programeze mai bine productia. Granita dintre SUA si Canada a înregistrat în 1995 un flux reciproc de schimburi cu autovehicule si componente auto de circa 70 mld. USD. Practic, un sfert din schimburile intra-nord-americane (exclusiv Mexic) sunt reprezentate în prezent de schimburile de autovehicule si componente auto. Extrem de sugestivã este opinia profesorului Paul Wonnacott care, în cea mai recentã lucrare de referintã privind acordurile de comert liber, considera cã „o problemã centralã pentru industria prelucrãtoare canadianã a fost cum sã obtinã economii de scarã. Cea mai bunã sperantã a constat în piata de export si aceasta a însemnat, în primul rând, piata SUA, deoarece aproape 3/5 din exporturile canadiene mergeau spre SUA. Pactul Auto din 1965 ilustreazã avantajele comertului liber fãrã taxe vamale între douã tãri. Uzinele canadiene au avut posibilitatea de a se specializa în câteva modele de autoturisme, cea mai mare partea a productiei lor fiind trimisã în SUA în schimbul unor modele care nu se produceau în Canada. În perioada 1965 – 1985 a avut loc o revolutie în atitudinea oamenilor de afaceri din Canada fatã de comertul liber cu SUA; aceasta a fost consideratã într-o mãsurã crescândã drept cea mai bunã sperantã pentru a deveni competitiv în economia mondialã.