Impactul Trecerii la Moneda Euro asupra Economiei Românești - Studiu de caz Dryas

Domeniu: Economie

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 65 în total

Cuvinte : 17495

Mărime: 1.61MB (arhivat)

Publicat de: Romulus Muntean

Puncte necesare: 10

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

CAP. 1. INTEGRAREA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ 2
1.1. APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA IDEII DE INTEGRARE EUROPEANĂ 2
1.2. COMUNITATEA ECONOMICĂ EUROPEANĂ 4
1.3. FUNDALUL POLITIC AL INTEGRĂRII EUROPENE 6
1.4. EVOLUŢIA SPRE O UNIUNE MONETARĂ EUROPEANĂ 6
1.5. SISTEMUL MONETAR EUROPEAN 7
1.6. MASURI PENTRU REALIZAREA UNIUNII ECONOMICE 10
1.7. CRITERII DE CONVERGENŢĂ 11
CAP. 2. EURO – MONEDA UNICĂ 14
2.1. AVANTAJELE MONEDEI UNICE 15
2.2.DEZAVANTAJELE MONEDEI UNICE 20
CAP. 3. PREZENTAREA GENERALĂ A FIRMEI DRYAS 23
3.1. SCURT ISTORIC AL DRYAS SRL 24
3.2. COMPONENTA ECHIPEI MANAGERIALE 24
3.3. DESCRIEREA ACTIVITATII 25
CAP. 4. STUDIU DE CAZ: IMPACTUL EURO ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNEŞTI 36
4.1. EVOLUŢIA RATEI INFLAŢIEI ÎN ROMÂNIA 39
4.2. EVOLUTIA RATEI DOBĂNZII ÎN ROMÂNIA 40
4.3. EVOLUŢIA DEFICITULUI BUGETAR ÎN ROMÂNIA 41
4.4. EVOLUŢIA DATORIEI PUBLICE ÎN ROMÂNIA 42
4.5. EVOLUŢIA CURSULUI DE SCHIMB ÎN ROMÂNIA 43
4.6. INDEPLINIREA CRITERIILOR DE CONVERGENŢA REALĂ 45
4.7. DENOMINAREA LEULUI - UN ALT PAS SPRE ADOPTAREA MONEDEI UNICE EUROPENE 49
4.8. PREĂTIREA IMM-URILOR PENTRU EURO 50
4.9. INFLUENŢA VARIAŢIEI CURSULUI VALUTAR ASUPRA CHELTUIELILOR ŞI PROFITULUI NET LA SC DRYAS SRL 51
CAP. V CONCLUZII ŞI PROPUNERI 58
BIBLIOGRAFIE GENERALA 65

Extras din proiect

CAP. 1. INTEGRAREA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ

1.1. APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA IDEII DE INTEGRARE EUROPEANĂ

Integrarea monetară este denumirea procesului de formare a unei zone monetare, a unui spaţiu în care monedele mai multor ţări sunt fie legate între ele în mod irevocabil sau fiecare monedă se leagă irevocabil de o monedă "ancoră" pe baza unui anumit raport, fie monedele naţionale sunt înlocuite cu o singură monedă, care va fi folosită în întreaga zonă.

O uniune monetară este un spaţiu economic care poate urma aceeaşi politică monetară: ţările respective renunţă la politica monetară proprie, la folosirea instrumentelor de politică monetară, în special la instrumentul curs valutar, în favoarea unei politici monetare şi de curs comune.

Evoluţia spre Uniunea Europeană a cerut eforturi deosebite din partea ţărilor membre. A fost o problemă dificilă, care a necesitat intense negocieri legate de armonizarea politicilor economice, unificarea reglementărilor fiscale, schimbarea legislaţiilor în domeniu, crearea Sistemului Monetar European şi a unităţii de cont european într-o primă etapă şi în final a monedei unice.

Prima încercare de cooperare monetară organizată a avut loc în 1950 când a fost înfiinţată Uniunea Europeană de Plăţi (UEP), la care au participat Belgia, Franţa, Italia, Olanda şi Republica Federală Germania.

Uniunea Europeană de Plăţi a reprezentat o manieră interesantă de afirmare a ideii "identităţii monetare europene" care va face mai târziu mari servicii construcţiei monetare continentale.

O etapă importantă în crearea unei uniuni monetare a fost semnarea Tratatului de la Paris în 1951, care prevedea întemeierea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) şi Tratatului de la Roma din 1957, care a dus la constituirea Comunităţii Economice Europene (CEE) şi Comunităţii Europene a Energiei Atomice (EURATOM), constituind împreună Comunităţile Europene.

Crearea CECO e considerată a fi prima etapǎ de constituire a UE.

În anul 1968, a fost înfiinţat Fondul Monetar European şi creată o unitate de cont europene. În 1969 la Haga s-a lansat ideea unei uniuni monetare şi economice europene.

La 8 octombrie 1970 Raportul Werner propune realizarea unei uniuni monetare între ţarile Comunităţii Europene într-o perioadă de zece ani (1971-1980), fondată pe o economie comună şi un sistem comun al băncii centrale. Planul Werner a eşuat deoarece a avut un caracter prematur.

Prin acordul de la Basel, din martie 1972, semnat de Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda, ţările CEE la acel moment, a fost creat aşa-numitul „şarpe în tunel”, denumirea simbolizând mişcarea solidară a monedelor europene, care flotează concertat faţă de celelalte valute.

În aprilie 1973 a fost înfiinţat Fondului European de Cooperare Monetară (FECOM) care să se ocupe de finanţarea europeană.

În data de 16 martie 1973, la Conferinţa monetară de la Paris, participanţii la mecanismul şarpelui renunţă la obligativitatea susţinerii cursului monedelor lor naţionale faţă de dolarul SUA – mai ales că acesta tocmai fusese devalorizat, la 12 februarie 1973. Dispare astfel tunelul în care fluctua şarpele, şi începe cea de-a doua etapă: „şarpele fără tunel”.

Acest sistem şi-a încheiat activitatea în martie 1979, ca efect al creării Sistemului Monetar European.

Experienţa şarpelui monetar a fost importantă pentru că a permis afirmarea ideii de solidaritate monetară europeană, contribuind astfel la menţinerea unei relative coeziuni a ţărilor europene într-o lume complet debusolată de dezorganizarea Sistemului Monetar Internaţional de la Bretton Woods.

1.2. COMUNITATEA ECONOMICĂ EUROPEANĂ

Figura 1.1. Ţările Comunitatii Economice Europene

Sursa: http://europa.eu.int

Economia Uniunii Europene este:

- o economie unificată progresiv;

- puternic dependentă de schimburi internaţionale;

- economiile statelor membre sunt unite atât pe cale naturală cât şi instituţional;

- intensa specializare pe alte coordonate decât cele naţionale;

- fragmentarea puternică a cererii, dată de diversitatea culturală;

- fragmentarea ofertei, dată de dimensiunea pieţei şi de specificitatea cererii.