Implicații ale Integrării Europene Asupra Sectorului Bancar din România

Introducere

În acest proiect am vorbit despre Implicaţii ale integrării europene asupra sectorului bancar din România, sistemul bancar românesc, alcătuit în prezent din 40 de instituţii de credit, şi-a demonstrat stabilitatea structurală şi a reuşit, fără dificultăţi majore, să depăşescă provocările legate de majorarea ratei creditelor neperformante şi de optimizarea portofoliilor de credite pe fondul constrangerilor de reglementare. Principalele provocări la adresa stabilităţii financiare rămâan riscul de credit și riscul contagiunii externe.

Primul capitol prezintă Sistemul bancar din România, realizări şi perspective, în care se vorbește despre acesta, sistemul financiar românesc se bazează pe creditarea bancară („bank-oriented”), diversificarea instituţiilor financiare fiind consi¬derabil întârziată în perioada de tranziţie de dificultăţile macro¬stabilizării şi restructurării sectorului real. Piaţa de capital, piaţa asigurărilor şi cea a leasingului – deşi au înregistrat evoluţii favorabile – prezintă încă un grad de adâncime redus.

Primul subcapitol numit Importanţa Băncii Naţionale a României în procesul integrării europene descrie obiectivele principale urmărite de BNR, iar subcapitolul Locul băncilor specializate şi a instituţiilor non-bancare în sistemul bancar românesc prezintă tendinţa care s-a manifestat în sânul băncilor o întreagă epocă, și anume specializarea băncilor, care deşi în descreştere nu încetează să caracterizeze lumea băncilor. Al treilea subcapitol, Diversificarea portofoliului produselor şi serviciilor bancare prezintă strategia băncilor de atragere a clienților, iar caracteristica principală a sistemului bancar din România este concentrarea acestuia, primele trei bănci deţinând aproape 50% din cota de piaţă.

Capitolul 2, intitulat Sistemul bancar din România vorbește despre structura sectorului bancar românesc la finele anului 2013, care include două bănci cu capital integral sau majoritar de stat, trei instituţii cu capital majoritar privat autohton, 25 de bănci cu capital majoritar străin, 9 sucursale ale unor bănci străine şi o organizaţie cooperatistă de credit.

1. Sistemul bancar din România, realizări şi perspective

Sectorul bancar continuă să rămână cea mai importantă componentă a pieţei financiare. Sistemul financiar românesc se bazează pe creditarea bancară („bank-oriented”), diversificarea instituţiilor financiare fiind consi¬derabil întârziată în perioada de tranziţie de dificultăţile macro-stabilizării şi restructurării sectorului real. Piaţa de capital, piaţa asigurărilor şi cea a leasingului – deşi au înregistrat evoluţii favorabile – prezintă încă un grad de adâncime redus.

În prezent, sistemul financiar intern este supus presiunilor exercitate de criza financiară internaţională, dar riscurile sunt controlabile, deoarece instituţiile financiare din România nu au expuneri pe activele cu grad ridicat de risc ce au destabilizat sistemul financiar internaţional. La debutul crizei, economia românească parcursese o perioadă de mai mulţi ani de creştere economică în ritmuri înalte, dar însoţită de acumularea unui deficit extern relativ important, precum şi de majorarea datoriei externe pe termen scurt. Sectorul bancar, cu poziţie dominantă în sistemul financiar, a rezistat bine acestor presiuni. Stabilitatea financiară a fost pusă la încercare de o vulnerabilitate nouă – volatilitatea finanţării externe. Deteriorarea climatului economic extern a avut consecinţe negative asupra calităţii portofoliului de credite; riscul de credit şi riscul de lichiditate rămân vulnerabilitatea majoră a sectorului bancar. Acest lucru a devenit mai vizibil începând cu ultima perioadă a anului 2008, înregistrându-se o deteriorare mai accentuată a calităţii portofoliului de credite, generata îndeosebi de încetinirea activităţii economice şi deprecierea cursului monedei naţionale.

Pe parcursul anilor am asistat la modernizarea şi consolidarea cadrului de reglementare aferent sistemului financiar-bancar; noile regle¬mentări menţin tendinţa de armonizare a mecanismelor instituţionale şi de instituire a celor mai bune practici internaţionale.

Banca Naţională a României a avut şi are un rol intrinsec în menţinerea stabilităţii financiare, date fiind responsabilităţile ce rezultă din dubla sa ipostază de autoritate monetară şi prudenţială. Atribuţii subsumate obiectivelor de stabilitate financiară sunt exercitate atât prin reglementarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor aflate sub autoritatea sa, cât şi prin formularea şi transmiterea eficientă a măsurilor de politică monetară şi supravegherea funcţionării în condiţii optime a sistemelor de plăţi şi decontări de importanţă sistemică. Banca Naţională a României, ca autoritate de supraveghere, a reacţionat la noile ameninţări prin asigurarea de lichiditate în mod adecvat, monitorizarea mai strictă a băncilor, măsuri de îmbunătăţire a cadrului de reglementare prudenţială.

Pe măsură ce instabilitatea a devenit trăsătură dominantă a mediului în care operează instituţiile bancare, acestea au fost puse în situaţia de a face faţă unor noi provocări şi să se confrunte cu mari riscuri. Toate aceste condiţii de operare au condus la intensificarea concurenţei în domeniul financiar şi au mărit vulnerabilitatea băncilor la şocuri negative succesive. Este necesară identificarea riscurilor şi vulnerabilităţilor întregului sistem financiar, în ansamblul său şi pe componentele sale, deoarece monitorizarea stabilităţii financiare este preventivă. Apariţia şi dezvoltarea unor disfunc¬ţio¬nalităţi, precum evaluarea incorectă a riscurilor şi ineficienţa alocării capitalului, pot afecta stabilitatea sistemului financiar şi stabilitatea economică.