Implicații ale pregătirii economiei României pentru adoptarea euro

I. INTRODUCERE

La 50 de ani dupa infiintarea Comunitatii Economice Europene, Romania se integra in structurile Uniunii Europene. Astfel, in 2007, prin aderarea la UE, reuseam sa punem in sfarsit punct unei indelungate tranzitii si sa lansam un nou obiectiv: intrarea in zona euro.

Conform reglementarilor in vigoare , trecerea la moneda unica europeana nu poate avea loc decat dupa cel putin doi ani de la data aderarii. Pentru Romania, adoptarea euro este un obiectiv strategic deosebit de important si tocmai de aceea toate elementele care au un rol in indeplinirea acestuia trebuie analizate minutios.

Scopul lucrarii de fata consta in realizarea unei prezentari si a unei analize a criteriilor de ordin economic (cursul de schimb ERM II, conditiile impuse de Tratatul de la Maastricht) care vizeaza adoptarea monedei unice europene. In lucrare este prezentat deasemenea si gradul de indeplinire al criteriilor respective in Romania anului 2008, evolutii anterioare si perspective, continuand cu impactul (avantaje vs. dezavantaje) adoptarii euro in tara noastra, experientele altor state, eventuale obstacole ce pot aparea in drumul Romaniei catre euro. Lucrarea prezinta si strategia dezvoltata si abordata pentru indeplinirea obiectivului vizat in orizontul de timp stabilit: perioada 2012-2014.

II. CRITERIILE DE CONVERGENTA NECESARE ADOPTARII EURO

Romania, in calitate de stat membru al Uniunii Europene, nu poate decide unilateral adoptarea euro, ci trebuie sa convinga Banca Centrala Europeana ca intr-adevar demersul sau este fezabil.

 Prima etapa importanta este intrarea in in mecanismul de schimb ERM II

Deasemenea, criteriile de la Maastricht, numite de convergenta nominala, trebuie indeplinite in mod obligatoriu pentru ca euro sa fie adoptat de o tara.

Datoria publica, deficitul bugetar, dobanzile pe termen lung in moneda tarii respective (leul in cazul Romaniei) si inflatia trebuie sa se-ncadreze intre anumite limite destul de incomode. Romania sau, mai exact, economia ei, trebuie sa indeplineasca aceste criterii pentru a fi considerata suficient de bine pregatita pentru intrarea in zona euro.

1.SME1 si SME 2

Sistemul Monetar European (SME) era proiectat in 1979 pentru a asigura pe cat mai mult posibil stabilitatea ratei de schimb valutar in Europa. Toti membrii UE sunt membrii SME , dar partea activa a sistemului, mecanismul ratei de schimb valutar, ERM(Exchange Rate Mechanism) a fost optionala la inceput. ERM s-a bazat pe o grila de specificare a paritatilor bilaterale si a marjelor corespunzatoare de fluctuatie, in mod normal de ±2,25%. Devalorizarea monedei in state ca Irlanda, Spania, Portugalia - aceasta “epidemie” amenintand chiar si state cu o rata scazuta a inflatiei precum Belgia, Danemarca si Franta - si deciziile Italiei si Angliei de a renunta la mecanism au declansat starea de criza din perioada 1992-1993. Acest lucru a condus insa la adoptarea unor marje mai largi pentru a permite ERM sa reziste pana la apariria euro. Sistemul devine mai flexibil in momentul lansarii monedei unice. De fapt, aparitia acesteia este si principala diferenta dintre SME1 si SME2. Acesta din urma cuprinde o banda standard de ±15%, permitand diferite limite de fluctuatie. Toti membrii UE sunt obligati sa se alature noului mecanism al ratei de schimb valutar (ERM II) daca nu au derogare, asa cum este cazul Suediei si al Marii Britanii. Toate monedele participante isi vor evidentia paritatea comparativ cu euro. Daca apar presiuni privind cursul de schimb, Banca Centrala Europeana (BCE) va interveni, acordand sprijin bancii centrale nationale. Acelasi lucru se va intampla si cand nivelul cursului se situeaza la limitele benzii standard.

SME2 este o preconditie a aderarii la zona euro. Toate statele nou-membre se vor alatura mecanismului in momentul aderarii. Acestea trebuie sa demonstreze ca au capacitatea de a mentine rata de schimb la nivelul monedelor viitorilor parteneri din uniunea monetara.