Implicațiile adoptării monedei Euro de către România

1. ISTORIC

Istoria monedei unice, Euro începe odată cu procesul de integrare monetară din cadrul ”Planului Delors„ care a fost publicat în anul 1989, de către Comisia Europeană. Inspirat din acest plan, remarcăm cunoscutul Tratat de la Maastricht, prin intermediul căruia se stabilea faptul că economia va fi împărțită în trei etape.

Așadar, prima etapă se derula până la data de 1 ianuarie 1944 , presupunând consolidarea economiei prin intermediul pieței unice ; dezvoltarea unor politici economice ; împânzirea către țările comunitare a mecanismului sistemului European, dar și extinderea rolului ECU ; stabilirea Tratatului Uniunii Europene.

În cea de-a doua etapă, care durează de la 1 ianuarie 1944 și până la 31 decembrie 1996 , se înființează Institutul Monetar European, care își schimbă ulterior numele în Banca Centrală Europeană și are ca obiectiv, pregătirea drumului către trecrea la uniunea monetară. Tot în această perioadă, se urmărește consolidarea piețelor interne, dar și măsuri ce conduc către reguli cu privire la fenomenul de deficit bugetar.

De asemenea, intră în discuție, și Criteriile de convergență, adică regulile pe care trebuie să le respecte statele interesate de trecrea la moneda euro . Printre aceste criterii de convergență se numără : „Criteriul stabilității prețurilor ; criteriul de convergență al dobânzilor ; criterial sitiației finanțelor publice și criteriul participării la mecanismul de cursuri fixe ale SME ” .

Cea de-a treia etapă se desfășoară între anii 1997 și 1998 . În această etapă urma să se stabilească dacă țările sunt sau nu pregătite să treacă la această etapă, începând cu anul 1977.

Ulterior, s-a stabilit că stadiul al treilea al UEM, urma să înceapă la data de 1 ianuarie 1999, etapă în care se stabileau țările care urmau să facă parte din uniunea monetară, iar Banca Europeană stabilea politica comună zonei euro.

Începând cu data de 1 ianuarie 1999, se începe procesul prin care toate monedele care făceau trimitere la ECU, au fost înlocuite cu cele care făceau trimitere la euro, folosindu-se deja raportul de 1 la 1 în cazul conversiilor.

Introducerea monedei euro, creează însă și dispute întrucât se remarcă controverse cu privire la anumite păreri contradictorii. În acest sens, unii susțineau faptul că moneda care urma să fie unică, trebuia sa fie fracul sau marca germană. La data de 15-16 decembrie 1995 se stabilește renunțarea la ECU și acceptarea numelui euro, pentru cea ce urma să devină monedă unică.

Moneda euro, a fost introdusă ca urmare a unor demersuri diferite. Astfel, în primă fază, între anii 1998 și 1999, se stabilea că doar 15 țări sunt pregătite pentru adaptarea la această monedă. În cele din urmă, doar 11 țări sunt cele care trec la următoarea etapă.

Printre acestea se numără : Austria, Finlanda, Germania, Italia, Olanda, Spania, Belgia, Franța, Irlanda, Luxemburg și Portugalia. În a doua fază a procesului, moneda euro era recunoscută doar ca monedă de cont. Odată cu anul 1999, apar și cursurile de chimb fixe, ale țărilor membre UEM în raport cu euro, alegându-se următoarele parități :

Tab. Nr. 1 - Paritățile fixe dintre monedele țărilor UEM si euro

Țara Moneda națională inainte de euro Simboluri Paritate față de euro

Austria Șiling ATS 13,7603

Belgia Franc Belgian BEF 40,3399

Cipru Lira CYP 0,585274

Estonia Krona EEK 15,6466

Finlanda Marca finlandeză FIM 5,94573

Franța Franc francez FRF 6,55957

Germania Marca germane DEM 1,95583

Grecia Drahmă GRD 340,750

Irlanda Liră irlamdeză IEP 0,787564

Italia Lira italiană ITL 1936,27

Letonia Lats LVL 0,702804

Lituania Litas LTL 3,45280

Luxemburg Franc luxemburghez LUF 40,3399

Malta Lira MTL 0,429300

Olanda Gulden NLG 2,20371

Portugalia Escudo PTE 200,482

Slovacia Coroana SKK 35,4424

Slovenia Tolar SIT 239,640

Spania Peseta ESP 166,386

Sursa : Prelucrare după www.bnr.ro

A treia etapă, din anul 2002 , implică volatilizarea banilor naționali și nașterea bancnotelor și monedelor euro.

2. COOPERATIVĂ MONETARĂ

În momentul actual, moneda unică reprezintă moneda a 19 dintre cele 28 state, ale UE , printre care se numără și insule, teritorii, din țări ale zonei euro. Printre statele de mici dimensiuni care folosesc în prezent această monedă ca și monedă oficială, în urma încheierii acordului cu Comunitatea Europeană, se numără : Andorra, Cetatea Vaticanului, Principatul Monaco și San Marino. De asemenea și Muntenegru și Kosovo, folosesc aceeași monedă, însă fără să fi încheiat vreun tratat în acest sens.

Printre țările care nu folosesc moneda euro și care se află implicit înafara zonei euro se numără: Bulgaria, Polonia, România, Ungaria, Croația, Republica Cehă și Suedia.