Cuprins
- Introducere5
- Capitolul I.: Stocurile – prezentare generală7
- 1.1.: Conceptul de stoc7
- 1.2.: Clasificarea şi structura stocurilor13
- 1.2.1.: Clasificarea stocurilor13
- 1.2.2.: Structura stocurilor16
- 1.3.: Recunoaşterea şi evaluarea stocurilor27
- 1.3.1.: Recunoaşterea stocurilor27
- 1.3.2.: Evaluarea stocurilor29
- 1.3.2.1.: Evaluarea intrărilor de stocuri31
- 1.3.2.2.: Evaluarea ieşirilor de stocuri33
- 1.3.2.3.: Evaluarea producţiei în curs de execuţie41
- 1.3.2.4.: Evaluarea produselor reziduale45
- Capitolul II.: Dimensionarea stocurilor47
- 2.1.: Noţiuni privind dimensionarea stocurilor47
- 2.2.: Metode de dimensionare a stocurilor50
- 2.2.1.: Metoda analitică de dimensionare a stocurilor52
- 2.2.1.1.: Dimensionarea stocurilor de materii prime şi materiale53
- 2.2.1.2.: Dimensionarea stocului de producţie în curs de fabricaţie63
- 2.2.1.3.: Dimensionarea stocurilor de produse finite71
- 2.2.2.: Metoda pe elemente de dimensionare a stocurilor73
- 2.2.3.: Metoda sintetică de dimensionare a stocurilor75
- Capitolul III.: Gestiunea stocurilor80
- 3.1.: Noţiuni privind gestiunea stocurilor80
- 3.1.1.: Conţinutul gestiunii ciclului de exploatare80
- 3.1.2.: Gestiunea stocurilor82
- 3.2.: Metode de gestiune a stocurilor85
- 3.2.1.: Metoda ABC85
- 3.2.2.: Metoda Wilson88
- 3.2.3.: Alte metode de gestionare a stocurilor90
- 3.2.4.: Gestiunea stocurilor la societatea comercială „AmisMob” SA94
- Încheiere99
- Bibliografie101
Extras din proiect
I N T R O D U C E R E
În procesul de dezvoltare economică a unei ţări, un factor important îl constituie comerţul. Pe lângă industrie, agricultură, construcţii, transporturi şi telecomunicaţii, circulaţia mărfurilor este una din principalele ramuri ale economiei naţionale, iar după schimbările din 1989 a fost singura ramură care nu a suferit un declin.
Sistemul de gestiune al stocurilor în România este marcat de transformările generale de tranziţie la economia de piaţă, de fenomenul de internaţionalizare a pieţelor de desfacere şi de capital, generat de tendinţa mondială de globalizare economică, ceea ce conduce la un proces logic de normalizare şi de dezvoltare a strategiei formării şi gestiunii stocurilor.
Între ritmicitatea producţiei, a vânzării mărfurilor şi ritmicitatea aprovizionării unităţilor economice, este necesar să existe o permanenţă sincronizare.
Aprovizionarea cu materii prime şi materiale are un caracter intermitent din cauza volumului şi diversităţii resurselor materiale necesare desfăşurării activităţii întreprinderii, răspândirii teritoriale a furnizorilor, în timp ce procesul de producţie are un caracter continu.
Astfel, asigurarea concordanţei între aprovizionare şi producţie se realizează prin constituirea în întreprindere a stocurilor de mărime şi asortiment determinant de nivelul capacităţii de prelucrare şi al cererii de piaţă.
Uneori este imposibil şi neeconomic să se aprovizioneze materii prime şi materiale în momentul când sunt cerute de producţie. În unele ramuri, materialele nu pot fi utilizate în procesul de producţie imediat, fără o condiţionare prealabilă.
Aceste considerente economice fac necesară constituirea unui stoc care reprezintă un volum de materiale provizoriu neutilizat.
Principalele probleme care se pun în faţa agenţilor economici sunt: „când” şi „cu cât” trebuie să se aprovizioneze o întreprindere astfel încât costul să fie cât mai mic, iar producţia să se desfăşoare în condiţii bune.
Opţiunile pentru constituirea şi mărimea stocurilor sunt influenţate de răspunsul la întrebarea: „ce avantaje şi ce pierderi se înregistrează dacă se stochează mai mult sau mai puţin, pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp?”
Teoria matematică a stocurilor permite stabilirea momentului şi volumului aprovizionării, astfel încât politica urmărită să fie optimă. Ea utilizează modele matematice pentru determinarea regulilor de gestiune şi dimensionare optimă a stocurilor, cu scopul minimizării cheltuielilor de aprovizionare – stocare în condiţiile în care să asigure realizarea continuă, eficientă a procesului de producţie.
Prin efectuarea de analize şi calcule economice se pot determina strategia şi politica în domeniul formării stocurilor de la o etapă la alta, în funcţie de noile condiţii care apar pe piaţa de resurse materiale, de mutaţiile în structura cererilor pentru consum sau de furnizare a lor.
Pentru a obţine o analiză cât mai complexă a gestiunii şi a dimensionării stocurilor în scopul importanţei lor în cadrul luarea deciziilor, s-au avut în vedere cele două accepţiuni: gestiunea stocurilor în sens restrâns, de evidenţă propriu-zisă în care se urmăreşte mişcarea materiilor prime şi materialelor, şi în sens larg dimensionare a acestora în procesul de stocare prin luarea în considerare a costurilor implicate de existenţa stocurilor în întreprindere.
Lucrarea de faţă este structurată în trei capitole. Primul capitol prezintă principalele noţiuni generale despre stoc, în al doilea capitol este prezentată dimensiunea stocurilor în cadrul societăţii comerciale analizate iar în ultimul capitol am prezentat gestiunea stocurilor şi importanţa lor în cadrul firmei studiate.
Pentru aplicarea aspectelor teoretice şi metodologice prezentate în lucrare, am ales o întreprindere de producţie, având ca obiect de activitate producţia de mobilă, cu următoarele subdiviziuni: specializarea în producţia şi comercializarea de: bufet cu vitrină, dulapuri, noptiere, comode, oglinzi, scaune, bibliotecă, baruri.
Datorită specificului aparte al activităţii legate de producţia de mobilă, importanţa dimensionării şi gestiunii stocurilor în acest domeniu întregeşte şi concretizează necesitatea unei examinări temeinice a volumului de activitate, a consumurilor specifice, a condiţiilor de aprovizionare, depozitare, a implicaţiilor financiare pe care le generează constituirea şi întreţinerea lor.
Concluzionând, este de precizat faptul că tranziţia la economia de piaţă a impus şi impune încă o multitudine de măsuri şi acţiuni reformatoare în plan economic – financiar, între care se numără şi aceea ce vizează gestiunea şi dimensionarea stocurilor agenţilor economici.
C A P I T O L U L I
S T O C U R I L E – P R E Z E N T A R E G E N E R A L Ă
1.1. CONCEPTUL DE STOC
În scopul realizării obiectivelor propuse de agenţii economici, aceştia au nevoie de un aparat de producţie format din maşini, utilaje, clădiri etc., pentru ca toate instrumentele aparatului de producţie să funcţioneze, este nevoie de achiziţionarea de materii prime, de asigurarea stocurilor necesare desfăşurării producţiei în mod continuu precum şi de vânzarea produselor obţinute în vederea recuperării cheltuielilor efectuate.
Se constată că, pe lângă un aparat de producţie, un agent economic are nevoie şi de active circulante.
Conform Ordinului Ministerului Finanţelor Publice numărul 1752 din 2005, un activ se clasifică ca activ circulant atunci când:
- este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului;
- este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare;
- este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a căror utilizare nu este restricţionată.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Importanta Dimensionarii si Gestionarii Stocurilor la SC Amismob SA.doc