Importanța grupurilor de dezvoltare personală în construirea competențelor dorite de către angajatorii de top din România

INTRODUCERE

Nevoia ce stă la baza demarării acestui proiect o constituie deficitul de instruire practică, posibilităţile reduse de a face practică psihologică (pentru studenţii la Psihologie), respectiv de a participa la grupuri de dezvoltare personală (în special pentru studenţii de la alte Facultăţi decât cea de Psihologie). De asemenea, poate fi remarcat atât deficitul de proactivitate din partea studenţilor cât şi nevoia acestora de a-şi forma competenţe pe care să le valorifice în cadrul unor stagii de practică relevante pentru formarea lor ulterioară.

În contextul actual al schimbărilor apărute în sistemul de învăţământ prin trecerea de la sitemul de învăţământ de 4 ani la cel 3 ani, necesitatea corelării pregătirii teoretice din cadrul mediului academic universitar cu cerinţele mediului business, a devenit din ce în ce mai stringentă, cu atât mai mult cu cât noile generaţii vor ieşi mult mai rapid pe piaţa muncii.

Premisele de la care s-a pornit sunt acelea că în prezent, educaţia este centrată în principal pe teorie şi competenţe “tehnice”, pe când nevoia actuală este de competenţe “soft” (lucru in echipă, comunicare, inteligenţă emoţională, asertivitate, etc.). De aici reiese nevoia de a creea parteneriate între mediul organizaţional şi cel universitar.

O altă nevoie a fost sesizată la nivelul angajatorilor, şi anume, nevoia de persoane pregătite nu doar teoretic ci şi practic, cu un minim de experienţă, la nivel de ONG sau care să aibă atitudini şi competenţe care să le perimită adaptarea mai uşoara în cadrul companiei.

Aceasta problemă afectează atât studenţii, angajatorii, cât şi instituţiile educaţionale, efectele extinzându-se la nivelul întregii societăţi.

Ceea ce trebuie menţionat este faptul că aceasta problemă poate fi rezolvată cu resursele disponibile, şi anume resursele umane (studenţii, masteranzii din cadrul masterului de Psihoterapie şi Psihodiagnostic – UB, respectiv angajatorii).

În cazul nerezolvării acestei probleme ne vom confrunta în continuare cu un deficit de competenţă şi profesionalism, soldat cu investiţii mult mai mari din partea angajatorilor, în scopul pregătirii proaspeţilor angajaţi.

Din perspectiva mediului universitar, nerezolvarea problemei va avea ca efecte procente de maxim reduse de studenţi (conform unui studiu anterior) care să profeseze în domeniul aferent facultăţii urmate. În concluzie, Ministerul Educatiei pierde din investiţiile pe care le face în studiile universitare.

Din perspectiva studenţilor, nerezolvarea problemei va avea drept consecinţe creşterea ratei somajului. Un fenomen îngrijorător este creşterea şomajului tinerilor şi în mod special a persoanelor tinere cu calificări înalte. Tinerii (populaţia cu vârste cuprinse între 15 şi 30 ani) reprezintă o sursă principală de alimentare a somajului (30%) .

Structura şomerilor indemnizaţi pe sexe şi grupe de vârstă

Total Sub 25 ani 25-29 ani 30-39 ani 40-49 ani 50-55 ani Peste 55 ani

TOTAL

460.495

89.389

45.592

128.612

109.457

61.155

26.290

- femei 191.449

38.052 16.489 52.995 49.249 27.770 6.894

- bărbaţi

Sursa: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă la 31 decembrie 2006

Între principalele cauze ale şomajului în rândul tinerilor poate cea mai importantă este necorelarea sistemului educaţional şi al calificărilor produse de învăţământ, cu cerinţele pieţei muncii. Totodată programele de calificări alternative, pe de o parte şi programele de informare în legătură cu cerinţele pieţei muncii pe de altă parte, nu au fost suficiente, iar cele care au existat nu au fost pe deplin eficiente.

Cercetarea de faţă se bazează şi pe cercetări anterioare care au evidenţiat faptul că există anumite competenţe ce sunt apreciate de către angajatori la tinerii absolvenţi (anexa A), respectiv cercetări care au evidenţiat existenţa anumitor criterii de angajare , ierarhizate in urma realizării unor interviuri individuale cu angajatorii:

1) Atitudine

2) Absolvirea unei forme de studii universitare

3) Soft Skills

4) Talente de specialitate

5) Cunoştinţe de specialitate

6) Aptitudini de specialitate

7) Domeniul în care s-au făcut studiile universitare

8) Experienţă de muncă în domeniu

9) Experienţă de muncă sau voluntariat

10) Media de absolvire a studiilor universitare, media la licenţă

Corelând datele oferite mai sus:

1. Există o neconcordanţă între cerinţele pieţei muncii şi pregătirea tinerilor absolvenţi.

2. Studii anterioare au relevat existenţa unor competenţe înalt valorizate de către angajatori.

În concluzie: ar merita să investim în construirea şi punerea accentului pe acele competenţe care cresc succesul tinerilor pe piaţa muncii.

Cum putem realiza acest deziderat ambiţios?

Apelând la resurse aflate la îndemână: grupuri de dezvoltare personală şi crearea oportunităţii de a urma stagii de practică în companii, cu scopul de a-i ajuta sa se integreze şi adapteze mediului organizaţional, după terminarea facultăţii

Scopul aplicativ al acestei cercetări rezidă în crearea oportunităţilor pentru creşterea gradului angajabilităţii în rândul tinerilor, respectiv o mai bună integrare a lor pe piaţa muncii.

Astfel, având în vedere faptul că am luat cunoştinţă de criteriile de angajare utilizate de către angajatori, respectiv ierarhia competenţelor valorizate de către aceştia la tinerii absolvenţi, următorul pas rezidă în a demara programe continue de formare a acestor competenţe. Pe baza consultării literaturii din domeniu, a studiilor anterioare, cât şi a unor terapeuţi recunoscuţi, putem afirma că finalitatea grupurilor de dezvoltare personală vizează dezvoltarea multor dintre competenţele găsite ca fiind dorite de angajatori. Grupurile de dezvoltare personală constituie cadrul în care aceste competenţe se dezvoltă, fiind validate inţial în acest spaţiu, care reconstruieşte la nivel micro socialul, urmând ca mai apoi acestea să fie testate şi validate şi în contextul realităţii.

Ipoteza generală a cercetării este aceea că exerciţiile provocative specifice orientării experienţiale (folosite în cadrul grupurilor de dezvoltare personală) stimulează apariţia unor modificări la nivelul competenţelor ce sunt înalt valorizate de către angajatori. Nivelul acestor competenţe este măsurat prin scorurile obţinute la scalele CPI.

Ipoteza specifică a lucrării este aceea că Există diferenţe semnificative între scorurile obţinute la scalele de la testul CPI (N=35 subiecţi), în urma participării la un grup de dezvoltare personală experienţială comparativ cu scorurile obţinute la începutul grupului, pentru p < α =0,5.