Importanța parteneriatului public-privat

Introducere

Asigurarea unor servicii cost eficiente in arii din ce in ce mai extinse in baza unor bugete limitate este o mare provocare pentru guvernele statelor dezvoltate sau mai putin dezvoltate si solicită o abordare principial nouă privind rolul statului in procesul de furnizare a lucrarilor si serviciilor publice. Desi conceptia despre rolul statului in furnizarea de lucrari si servicii publice este in continuă dezvoltare, principiile de acordare a acestora răman să fie comune pentru toate guvernele: echitatea, egalitatea, democratia. Pentru societătile in care capacitatea institutională a statului a fost depăsită de necesitătile sociale, iar administratia publică, supusă presiunilor de a rezolva o multitudine de probleme de natură socială este in căutarea unor surse suplimentare, implicarea diferitor sectoare, stabilirea relatiilor de colaborare si crearea diferitor forme de parteneriate prin participarea organizatiilor private la furnizarea de servicii sociale finantate din resurse publice, poate oferi o solutie salvatoare, in conditiile in care nici administratia centrală, nici cea locală nu au capacitatea suficientă de a furniza aceste servicii. Deci, modelul pe care l-au urmat multe guverne a insemnat restrangerea responsabilitătii statului, de la furnizarea si finantarea serviciilor sociale publice, exclusiv la finantarea acestor servicii. Astfel, statul, prin retragerea din functia sa traditională de furnizor al serviciilor publice, creează spatiu atractiv pentru instituttiile societătii civile, pentru organizatii private sau nonprofit. In această situatie rolul statului se rezumă la stabilirea prioritătilor si la finantarea aceste priorităti. Această strategie se incadrează intr-o tendintă mai largă de degrevare a statului de responsabilităti si este legată de tendintele de descentralizare si privatizare a procesului de furnizare a serviciilor publice, care a reprezentat o tendintă majoră a anilor 80. Aceste procese s-au produs prin deplasarea unora din functiile statului de la administratia centrala către administratiile locale, prin transferul deciziilor financiare, resurselor si autoritătii de la nivelul central la regional si local.

O astfel de abordare a permis restructurarea sistemelor de organizare, functionare si administrare a asistentei din partea statului. Aceste inovatii organizationale au generat dezvoltarea diverselor forme de parteneriat intre sectorul public si cel privat in furnizarea de servicii publice.

Parteneriatul public privat introduce o nouă paradigmă in asigurarea bunăstării sociale si este un mijloc pentru atingerea unor scopuri multiple: economisirile in cheltuielile publice, imbunătătirea calitătii serviciilor publice, eficientizarea operatiunilor organelor administratiei publice si sporirea sanselor de eficacitate a politicilor alese si implementate. Parteneritul public privat stimulează controlul politic, libertatea managerială si transparenta activitătii organelor administratiei publice care trebuie să genereze o guvernare realmente mai ieftină, cu servicii de inaltă calitate si programe mai eficiente.

Pentru asigurarea unui parteneriat public privat eficient este deosebit de importantă imbunătătirea capacitătilor si abilitătilor partenerilor de a dezvolta si a se angaja in procese participative vizand schimbarea sau imbunătătirea cadrului de politică publică. Pe de altă parte, parteneriatul public privat solicită o reformă managerială a institutiilor publice.

Managementul relatiilor public-private solicită capacitate sporită a institutiilor publice de a dezvolta piata de servicii, de a sustine competitia in oferta de servicii sociale, de a elabora noi tehnici in materie de management al procesului de contractare, utilizarea unor mecanisme eficiente de analiză, evaluare si monitorizare a performantei si rezultatelor in cadrul programelor de parteneriat.

Bibliogrfie

Surse :

- Parteneriatul Public Privat ghid practic pentru CJ,

- Universitatea Bucuresti, PPP in prestarea serviciilor publice,

- Ordinul ministrului finanţelor publice şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice nr.1517/9574/2009 privind aprobarea Ghidului pentru implementarea proiectelor de concesiune de lucrări publice şi servicii în România,

- Alte surse(ex.Internet).

Prezentarea generala a tematicii

„Parteneriatul cu societatea civilă” a devenit o temă comună in randul institutiilor statale si a

organizatiilor ne-guvernamentale, care activează in diferite domenii ale vietii sociale. Desi parteneriatul public privat este recunoscut din ce in ce mai mult ca o solutie cost eficientă in solutionarea diverselor tipuri de probleme abordate atat la nivel central, cat si local, definirea termenului de „parteneriat” tinde a fi controversat in literatura de specialitate. Totusi, intelegerea comună despre ce este un parteneriat se referă la orice tip de cooperare sau initiativă intre cel putin două părti, cu scopul obtinerii unei cooperări, in care partenerii isi definesc intr-o formulă exactă rolurile si responsabilitătile in organizarea unor activităti de interes comun pentru societate. Din aceast motiv, parteneriatul public privat, considerat drept un vehicul pentru politicile de dezvoltare, a inregistrat, in ultimul timp, o expansiune surprinzătoare in prestarea multiplelor forme de servicii publice. Dezvoltarea diverselor forme de parteneriat public privat a fost posibilă datorită unui cumul de factori determinanti de natură atăt politică, căt si economică. Printre cei mai relevanti factori determinanti putem mentiona:

1. Implicarea comunitătii in producerea bunăstării colective si impactul acestor schimbări asupra programelor sociale.

2. Aplicarea conceptului de cetătean si participare socială, extrem de important in contextual producerii statului bunăstării sociale.

3. Implementarea conceptului de reformă a guvernării in contextul reformei sectorului public.