Impozitul Forfetar

1.Precizări privind sensul si conținutul noțiunilor de „forfetar” și „impozit forfetar”

În dicționarele care conţin cuvântul "forfetar" se precizează că acesta se foloseşte atunci când este vorba de¬spre impozite, taxe, tarifuri şi plăţi şi este definit, în ge¬neral, cu următorul sens şi conţinut: „ Care este dinainte stabilit la o sumă globală și invariabilă”.

Aşa după cum este cunoscut, cuvântul "impozit" are sensul şi conţinutul de plată obligatorie, sta¬bilită prin lege, pe care persoanele fizice şi juridice o varsă din venitul lor în bugetul statului, în conformitate cu pre¬vederile legale în vigoare (a se vedea Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvis¬tică "Iorgu Iordan", Editura Univers Enciclopedic, 1998).

Având în vedere sensul şi conţinutul noţiunii de "im¬pozit" şi "forfetar", se poate stabilii că "impozitul forfetar" înseamnă "plata obligatorie, stabilită de organele fiscale, în baza şi în aplicarea Codului fiscal, la o sumă fixă, în sarcina persoanelor fizice şi juridice pentru desfăşurarea unei activități lucrative".

Noţiunea de "forfetar" nu trebuie confundată cu cea de "pauşal". Noţiunea de "pauşal" se referă tot la "plăţi stabilite şi în sumă fixă", dar este vorba de plăţi care nu sunt de natu¬ră fiscală, care nu sunt stabilite de organele fiscale în baza şi în aplicarea legii.

Noţiunea de pauşal priveşte plăţi, de regulă, ulterioare desfăşurării unei activităţi, şi nu anticipat precum în cazul impozitului forfetar.

Noţiunea de "pauşal" se refera numai la obligaţii care privesc raporturi civile, în colectivitate, în societate, pre¬cum pentru o prestare de servicii, pentru un consum co¬mun de bunuri şi servicii care nu pot fi stabilite distinct pe o persoană sau familie [aşa cum este cazul, în cadrul aso¬ciaţiilor de proprietari (locatari), cu consumul de apă, de gaze, de energie termică, necontorizate individual, consu¬mul de energie electrică din spaţiile comune, respectiv de pe casa scării, subsolul blocurilor, uscătorie etc.].

In trecut, în special înainte de anul 1989, impo¬zitul forfetar s-a aplicat pentru impunerea ace¬lor contribuabili persoane fizice şi activităţi care efectiv nu puteau fi controlate din punct de vedere al veniturilor ob¬ţinute, care erau foarte diferite de la o persoană la alta în funcţie de vârstă, starea de sănătate, calificare, îndemânare, dotare, vad comercial etc.

Ca urmare a acestui fapt, prin lege se acorda libertate deplină organului fiscal să estimeze (atât cât se putea, cu o aproximaţie destul de mare) venitul fiecărei persoane şi să-i stabilească impozitul forfetar.

Mai precis, organul fiscal era abilitat prin lege ca, în te¬meiul şi în aplicarea legii, să stabilească impozitul forfetar, diferenţiat pe fiecare contribuabil, pe baza unor evaluări şi aprecieri personale, în funcţie de elementele specifice activităţii şi contribuabilului.

Impozitul forfetar nu trebuie confundat nici cu "capitaţia". "Capitația" este un impozit stabilit în sumă fixă pe cap de locuitor.

Impozitul pe cap de locuitor, spre deosebire de impozitul forfetar, se caracterizează prin următoarele elemente:

• aplicarea sa cuprinde (aproape) întreaga populaţie a unei ţări;

• introducerea capitaţiei reprezintă o decizie politică şi guvernamentală majoră pentru o ţară întrucât, prin im¬plicaţiile sale, generează numeroase şi serioase consecinţe în întreaga viaţă politică, economică şi socială. In timpurile moderne nu se mai practică impozitul pe cap de locuitor (capitaţia), ultima sa aplicare fiind în cadrul guvernării Thatcher, din Marea Britanie, din anul 1990. Introducerea capitaţiei, în anul 1990, în Marea Britanie, a condus la serioase revolte fiscale, jucând un rol cheie în răsturnarea guvernării Thatcher, după 11 ani de guvernare plină de succese remarcabile, şi a pus capăt definitiv practicării unui asemenea sistem de impozitare;

• capitaţia (impozitul pe cap de locuitor) se stabileşte prin lege, nu de organul fiscal, în temeiul şi în aplicarea legii, nu după evaluările și aprecierile acestuia, și nu diferențiat pe fiecare contribuabil, în funcție de elementele specifice activității sale.

Am făcut aceste precizări pentru a se înţelege cât mai bine sensul şi conţinutul noţiunii de "im¬pozit forfetar", atât de puţin cunoscut şi ca urmare a fap¬tului că, aşa după cum am mai arătat, abordările pe această problemă sunt (aproape) inexistente în literatura de spe¬cialitate, în special în cea de după anul 1989.