Impozitul pe Profit

CAPITOLUL I

A. CONSIDERATII INTRODUCTIVE

1.1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND IMPOZITUL PE PROFIT

Reforma fiscală, componentă a reformei economice şi sociale urmăreşte constituirea unui sistem fiscal coerent, echitabil şi eficient pentru a face faţa cerinţelor tranziţiei la economia de piaţă. Printre cele mai importante măsuri de construire a unui sistem fiscal s-a numărat adoptarea Legii privind impozitul pe profit.

Impozitul pe profit reprezintă sursa certă de alimentare cu venituri a bugetului public în vederea asigurării mijloacelor financiare pentru îndeplinirea drepturilor cetăţenilor cu privire la învăţământ, sănătate, cultură, artă, sport, apărare naţională şi ordinea publică, pentru finanţări în domeniul infrastructurii.

Impozitul pe profit a fost instituit prin Legea nr. 12/1991 prin care a fost conceput ca un instrument fiscal nou care ajută la formarea veniturilor bugetului public. În această lege a fost favorizată proliferarea scutirilor de impozit, adică firmele private şi cele mixte aproape că nu au plătit impozit.

1.2. NECESITATEA IMPOZITELOR ŞI A TAXELOR.

Satisfacerea nevoilor colective ale oricărei societăţi impune realizarea unor venituri publice. În consecinţă , statul procedează la repartiţia sarcinilor publice între membrii societăţi, instrumentul financiar şi juridic fiind obligaţia fiscală sub forma taxelor şi impozitelor. Noţiunea care defineşte cel mai bine aria de cuprindere a domeniului impozitelor şi a taxelor este cea de sistem fiscal. Sistemul fiscal trebuie conceput şi înţeles ca un tot unitar care cuprinde trei elemente interdependente:

a) legislaţia fiscală – care reglementează, instituie impozitele şi taxele,

b) mecanismul fiscal – care constituie o suma de modele, procedee, tehnici prin care se realizează acţiunea de urmărire şi percepere. Din mecanismul fiscal fac parte şi suporţi informaţionali,

c) Aparatul fiscal – care, bazându-se pe legislaţia fiscală pune în mişcare sistemul fiscal in scopul realizării obiectivului final: urmărirea şi perceperea impozitelor şi taxelor.

Printre trăsăturile sistemului fiscal se găseşte:

- statul îşi procură prin intermediul său resursele necesare finanţării acţiunilor sale,

- universalitatea acestuia : impozitul trebuie plătit de către toate persoanele care realizează venituri,

- aşezarea trebuie să se facă după criterii unitare pentru toţi deţinătorii aceluiaşi obiect impozabil fără discriminare de natură socială sau obiectivă,

- echitatea conform principiului justiţiei sociale fără discriminării de ordin etnic religios sau politic.

Impozitul reprezintă o contribuţie bănească obligatorie şi un titlu nerambursabil datorat conform legii, bugetului de stat de către persoane fizice şi juridice pentru veniturile pe care le obţin şi bunurile pe care le posedă.

Analizând elementele definiţiei impozitului putem constata următoarele:

a) impozitul este o contribuţie bănească în sensul persoanele fizice sau juridice sunt datoare să participe după anumite criterii la formarea fondurilor de dezvoltare ale societăţii,

b) este o contribuţie obligatorie , toate persoanele fizice sau juridice care beneficiază de venituri să participe la formarea acestor fonduri,

c) impozitele sunt prelevări cu titlu nerambursabil,

d) impozitele sunt datorate conform dispoziţiilor legale,

e) sunt datorate de către persoane fizice şi juridice,

f) impozitul se datorează pentru veniturile realizate si bunurile deţinute.