Impozitul pe Profit

Capitolul 1

Impozitul pe profit – noţiuni generale

1.1. Conţinutul şi rolul impozitelor

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile persoanelor fizice sau juridice, cu caracter obligatoriu şi cu titlu nerambursabil, la dispoziţia statului şi care nu presupune o contraprestaţie din partea acestuia.

Potrivit art. 138 alin. 1 din Constituţia României, impozitele datorate bugetului de stat se stabilesc numai prin lege. Impozitele sunt plăţi care se fac cu titlu definitiv şi nerambursabil.

Caracterul obligatoriu presupune că plata impozitelor către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice şi juridice care realizează venituri din: salarii, profit, veniturile realizate de liber profesionişti etc.

Rolul principal al impozitelor datorate statului este acela de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice.

Pe plan social, rolul impozitelor este acela de redistribuire a unei părţi din produsul intern brut între clasele si păturile sociale, între persoanele fizice şi cele juridice.

Limita impozitelor este influenţată de următorii factori:

a) factori externi:

- nivelul produsului intern brut pe locuitor;

- nivelul mediu al impozitului şi progresivitatea impunerii;

- priorităţile stabilite de către stat în ce priveşte destinaţia resurselor financiare concentrate la dispoziţia sa;

- natura instituţiilor politice.

b) factori interni:

- progresivitatea cotelor de impunere;

- modul de determinare a materiei impozabile.

1.2. Principiile de impozitare

Impunerea reprezintă un complex de măsuri şi operaţii ce au ca scop stabilirea impozitului datorat statului. Aceasta are atât o latură de natură politică, cât şi una de ordin tehnic (concretizată în metodele şi tehnicile utilizate pentru stabilirea mărimii obiectului impozabil şi a cuantumului impozabil).

Prin latura politică se urmăreşte ca fiecare impozit să răspundă unor anumite cerinţe şi să fie în concordanţă cu anumite principii.

Potrivit lui Adam Smith, reprezentant de seamă al economiei politice clasice din sec. XVIII-XIX, la baza politicii fiscale a statului ar trebui să stea mai multe principii şi anume:

a) principiile de echitate fiscală, presupun impunerea diferenţiată a veniturilor şi scutirea de plata impozitelor a persoanelor cu venituri mici, adică stabilirea unui minim impozabil.

Un rol deosebit în respectarea echităţii fiscale îl are felul impunerii utilizate: impunere în sumă fixă sau impunere în cotă procentuală (care poate fi în cote proporţionale, progresive şi regresive).

b) principiile certitudinii impunerii, presupun ca mărimea impozitelor datorate de fiecare persoană fizică sau juridică să fie certă şi nu arbitrară, iar termenele şi modalitatea de plată să fie clare pentru toţi contribuabilii;

c) principii de politică fiscală, presupun realizarea încasării impozitelor cu minimum de cheltuieli.

Introducerea unui impozit impune ca acesta să aibă un randament fiscal ridicat, să fie stabil şi elastic.

Pentru ca un impozit să aibă un randament fiscal ridicat, trebuie îndeplinite anumite condiţii:

- impozitul să aibă caracter universal, adică să fie plătit de toate persoanele fizice şi juridice, care obţin venituri;

- să nu existe posibilităţi de sustragere de la impunere a unei părti din baza impozabilă;