Impozitul pe Veniturile Microintreprinderilor

CAPITOLUL I. - FISCALITATE

1.1. Sistemul fiscal - Trăsături şi funcţii

Denumirea de "fisc" provine din limba latina , unde "fiscus" insemna coş sau paner. Termenul de fiscalitate este definit de dictionarul La Rousse ca un sistem de percepere a impozitelor , ansamblul de legi care se refera la acesta şi mijloacele care conduc la el. Sistemul fiscal reprezinta un ansamblu de cerinte şi principii referitoare la dimensionarea, asezarea şi perceperea impozitelor precum si la obiectivele social-economice urmarite de politica fiscala.

Sistemul fiscal cuprinde totalitatea legislaţiei care reglementează impozitele, taxele, contribuţiile, modalităţile de colectare, asezare şi încasarea lor in vederea alimentării sistematice a bugetului de stat şi bugetelor locale.

Totalitatea impozitelor şi taxelor cuprinse în sistemul fiscal reprezintă resursele necesare statului, asigură veniturile statului.

Impozitele reprezintă forma de prelevare a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispozitia statului in vederea acoperii cheltuielilor sale. Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie din partea statului.

Este necesar ca reglementarile fiscale sa fie cunoscute şi respectate atat de organele fiscale cat şi de plătitor. In legea prin care se instituie un impozit se precizează persoanele in sarcina carora cade plata impozitului, materia supusa impunerii, marimea relativa a impozitelor, termenele de plata, sancţiunile ce se aplica persoanelor fizice sau juridice care nu-şi onoreaza obligaţiile fiscale.

Taxele reprezintă plaţile efectuate de persoanele fizice sau juridice pentru serviciile efectuate de instituţiile publice.

Elementele comune specifice veniturilor bugetare sunt:

a)denumirea veniturilor bugetare;

b)subiectul sau plătitorul este reprezentat de persoana fizică sau juridică obligată prin lege la plata unei taxe sau a unui impozit;

c)destinatarul impozitului este persoana fizică sau juridică ce suporta efectiv impozitul;

d)obiectul impunerii il reprezintă materia supusa impunerii adică elementul concret care stă la baza calcului impozitului;

e)sursa impozitului sau baza de calcul arată din ce anume se plateşte impozitul şi reprezintă elementul pe care se fundamentează calculul venitului bugetar;

f)unitatea de impunere reprezintă unitatea de măsura utilizată pentru exprimarea dimensiunilor obiectului impozabil;

g)cota impozitului reprezinta impozitul aferent unei unitaţi de impunere. Impozitul poate fi stabilit intr-o suma fixa sau în cote procentuale;

h)asieta reprezintă totalitatea măsurilor care se iau de către organele fiscale în legătură cu fiecare subiect impozabil pentru identificarea obiectului impozabil şi determinarea impozitului datorat;

i)încasarea reprezintă realizarea efectivă a acestuia.

Ca metode de încasare a veniturilor bugetare, amintim:

metoda plaţii directe - utilizate pentru veniturile provenite de la persoane juridice;

metoda retinerii si vărsării - folosită in cazul veniturilor impozabile realizate de persoane fizice;

metoda aplicarii de timbre fiscale;

j)termenul de plata adică data până la care impozitul trebuie achitat statului. Neachitarea impozitului până la data stabilită atrage după sine obligaţia contribuabilului la plata majorarilor de intarziere;

k)înlesnirile, drepturile şi obligaţiile debitorilor.

Înlesnirile prevăzute de lege sunt stabilite sub formă de reduceri sau scutiri şi au în vedere anumite situaţii de exceptie în funcţie de politica fiscala sau socială.

Debitorii au dreptul să ceară şi să li se admită aplicarea corectă a normelor legale sau acordarea înlesnirilor legale.

Pentru plăţile efectuate în plus sau fără o baza legală au dreptul să accepte compensaţiile cu obligaţiile viitoare sau să ceară restituirea lor;

l)răspunderea platitorului reprezintă aplicarea formelor răspunderii juridice in cazul abaterilor, sancţiunile prevăzute fiind majorările de intarziere si amenzile.

Plătitorii sunt obligaţi să puna la dispoziţia organelor financiare toate informaţiile cerute in vederea evaluarii corecte a bazei de calcul, declararea obiectului si materiei impozabile, plata in cuantumul si la termenele prevazute.

Pe lângă obiectivul principal al activitaţii fiscale, acela de a constituii resursele baneşti necesare activităţii puterii de stat centrale si locale, din legile de impozite si taxe se pot desprinde si alte obiective, care pot fii grupate astfel:

a) încurajarea anumitor activitati necesare pe plan social printr-un regim fiscal mai atragator si descurajarea activitatilor daunatoare climatului social sau starii de sanatate, educatie etc;

Impozitele, taxele şi alte venituri ale statului impreună cu resursele şi normativele de cheltuieli pentru institutiile publice se aproba prin lege. Ministerul Finanţelor are ca atribuţie principală asigurarea echilibrului bugetar si aplicarea politicii financiare.

b) protectia sociala a unor categorii defavorizate ale populatiei prin scutiri de impozite, cum ar fi :

- scutiri de impozitul pe salarii ( sumele primite de salariaţi pentru munca prestată în perioada preavizului de concediere; ajutoarele ce se acorda din fondul de asigurare sociala si asistenta sociala, in conditiile legii; pensiile de orice fel; sumele cuvenite urmaşilor eroilor martiri ai revoluţiei şi altor categorii incadrate in Legea nr. 42/1990);