Impunerea Veniturilor Persoanelor Fizice - Teorie și Pragmatism

INTRODUCERE

Proiectul meu se intitulează: “Impunerea persoanelor fizice. Teorie şi pragmatism”. Am ales această temă deoarece am vrut să-mi însuşesc mai multe cunoştinţe în domeniul impozitelor la persoanele fizice.

În primul capitol, intitulat “Impozitele - Noţiuni generale: Conţinutul şi rolul impozitului; clasificarea impozitului şi elementele impozitului. În cadrul acestui capitol, am încercat să mă familiarizez cu noţiunea de “impozit”, de rolurile pe care acestea le îndeplinesc în economie.

De asemenea am evidenţiat rolul impozitelor de stat care se manifestă pe plan financiar, economic şi social. Modul concret de manifestare a acestui rol cunoaşte unele diferenţieri de la o etapă de dezvoltare economic-socială la alta şi totodată am grupat impozitele din punct de vedere a unor criterii ştiinţifice diverse, cum sunt: trăsăturile de formă şi fond; obiectul impunerii; scopul urmărit de autoritatea publică prin introducerea şi perceperea lor; frecvenţa realizării; în funcţie de cota aplicată; clasificarea administrativă.

În următorul capitol am prezentat “Categoriile de impozite pe veniturile realizate de persoanele fizice”.

„Impozitele asupra persoanelor fizice percepute în prezent în ţara noastră”, cuprinde caracterizarea generală a impozitelor directe, cadrul juridic şi gradul de armonizare a legislaţiei româneşti cu cea comunitară, bazate pe definiţii, clasificări şi caracteristici ale acestora, în contextul aderării şi integrării ţării noastre în Uniunea Europeană.

Ultimul capitol al lucrării cu titlul “Evoluţia impozitelor directe în România în 2007-2010”, în cadrul acestui ultim capitol am prezentat pe baza documentaţiei, graficelor şi tabelelor, indicând dinamica şi evoluţia impozitelor directe în anii 2007-2010 în România. Acest capitol este urmat de Concluzii şi Bibliografie, ele concluzionând proiectul.

CAPITOLUL I

IMPOZITELE – NOŢIUNI GENERALE

Impozitul reprezintă punctul nodal al fiscalităţii, fiind un produs al istoriei care a însoţit permanent statul în prefacerile la care acesta a fost supus de evoluţia evenimentelor, sau la cele la care statul a contribuit de-a lungul istoriei. La începutul existenţei sale, impozitul nu avea caracter permanent, iar rolul său era limitat şi obscur. Toate statele moderne şi-au bazat dezvoltarea economiilor şi extinderea puterii lor, în mare parte, pe fiscalitate, care a suferit numeroase prefaceri, fiind totodată la baza reformelor pe care statul le-a introdus de-a lungul timpului.

1.1 Conţinutul şi rolul impozitului

Definiţiile atribuite impozitelor se circumscriu teoriilor despre impozit emise de-a lungul timpului. Modul în care a fost definit impozitul diferă, corespunzător modului în care a fost perceput şi s-a impus de la o etapă sau alta în decursul vremii.

Dintre definiţiile contemporane date impozitului, vom enumera doar câteva, şi anume:

- „prestaţie pecuniară, pretinsă pe cale de autoritate, cu titlu definitiv şi fără contraprestaţie, în vederea acoperirii cheltuielilor publice” (Gaston Jèze, Traité de la science de finance, Paris, 1909);

- „prelevare pecuniară pretinsă persoanelor fizice şi juridice, pe cale de autoritate, cu titlu definitiv şi fără contraprestaţie directă, în vederea acoperirii cheltuielilor publice şi intervenţiei economice şi sociale a puterilor publice” (Alain Euzéby, Les prélèvements obligatoires, PUF, Paris, 1992);

- „obligaţii pecuniare pretinse, în temeiul legii, de către autoritatea publică, de la persoane fizice şi juridice, în raport cu capacitatea contributivă a acestora, preluate la bugetul statului în mod silit şi fără contraprestaţie imediată şi folosite de către acesta ca resurse pentru acoperirea cheltuielilor publice şi ca instrument de armonizare a interesului public cu interesele individuale ale oamenilor” (C. Tulai, Finanţele şi controlul financiar în actualitate, Târgu Mureş, 1998);

-„o formă de prelevare a unei părţi din veniturile şi/sau averea persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului, în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie directă din partea statului” (Iulian Văcărel, Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1999);

- „obligaţii de plată ale contribuabililor (persoane fizice şi juridice) stabilite prin lege de către stat, pentru susţinerea cheltuielilor publice necesare furnizării de către acesta a unor bunuri şi servicii publice, inclusiv a unor transferuri, de care se bucură în mod diferenţiat şi nedeterminat toţi cetăţenii unui stat ( foşti, actuali şi viitori contribuabili), precum şi pentru influenţarea conjuncturii economice”