Indicatorii macro-economici - Elveția

Introducere :

Elveția este una dintre cele mai bogate țări din lume după PIB pe cap de locuitor, și are cea mai mare bogăție pe cap de persoană adultă (în termeni de bunuri financiare și nefinanciare) din toate țările lumii. Zürich și Geneva au fost clasate pe locurile doi, respectiv opt în clasamentul calității vieții. Țara este pe locul al 19-lea în lume ca PNB și pe locul treizeci și șase după paritatea puterii de cumpărare. Este al douăzecilea cel mai mare exportator și al optsprezecelea cel mai mare importator de bunuri.

Elveția cuprinde trei mari regiuni lingvistice și culturale: germană, franceză, și italiană, la care se mai adaugă văile vorbitoare de retoromană. De aceea, elvețienii, deși predominant germanofoni, nu formează o națiune în sensul unei identități etnice și culturale. Sentimentul de apartenență la o țară comună se bazează pe un fundal istoric, pe valori comune (federalismul și democrația directă și pe simbolistica alpină. Înființarea Confederației Elvețiene este datată prin tradiție la 1 august 1291, când se sărbătorește și ziua naționala.

Economia Elveției este una dintre cele mai stabile economii ale lumii. Politica sa plină de succes pe termen lung în domeniul siguranței monedei naționale, dublată de secretul operațiilor financiare efectuate în băncile elvețiene a făcut din Elveția un „rai financiar” al investitorilor și al investiților acestora. În același timp, a creat o economie care se bazeză masiv pe afluxul extern constant de investiții. Din cauza micimii țării și a specializării înguste a forței sale de muncă, industria fină și de precizie, respectiv comerțul și finanțele sunt esențiale pentru menținerea stabilității economice a țării.

Elveția/Produs intern brut (2017) :

Lista țărilor în funcție de PIB (nominal)

Elvetia se claseaza pe locul 20 din clasamentul tarilor in functie de PIB

Somaj :

În luna octombrie 2016, 6459 de persoane au fost afectate de muncă de scurtă durată, mai mult cu 1.400 de persoane (+ 27,7%) decât în luna precedentă. Numărul de ferme afectate a crescut cu 81 de unități (+ 16,0%) la 586. Orele lucrate a scăzut cu 86'726 (+ 30,3%), până la 372'500 ore. În perioada corespunzătoare a anului precedent (octombrie 2015), 360'172 ore au fost înregistrate, care au răspândit la 5'981 persoane în 563 de companii.

Elveția este o țară extrem de industrializată și ceea ce este, prin urmare, o condiție importantă pentru o rată ridicată de ocupare în sectorul secundar. În ocuparea forței de muncă în sectorul secundar a crescut cu 0,2% până la 1,036 milioane de angajați. O evoluție pozitivă a ratei de ocupare a fost observată în sectorul construcțiilor, s-a ridicat cu 0,6%. Pentru trimestrul următor, ne așteptăm, bazându-se pe calcule și prognoze, că rata de ocupare va crește din nou. Creșterea este de așteptat, dar e una ușoară. Elveția este un succes în dezvoltarea ocupării forței de muncă.

Cu toate acestea, în Elveția, unul dintre principalele motive pentru eșecul de a se înregistra, este lipsa dreptului la prestații. Acest lucru se aplică, pe de o parte, pentru persoanele care nu îndeplinesc condițiile de aplicare la ajutorul de șomaj, deși acestea sunt șomeri. Ele constau, în special, șomerilor care nu au lucrat pentru perioade lungi de timp sau în mod regulat, înainte să fi început trimiterea lor în șomaj. Mai mult decât atât, unele persoane au fost în șomaj atât de mult încât aceștia au încetat să beneficieze de prestații de șomaj ("Ausgesteuerte"). Doar în jur de o treime din "Ausgesteuerte", care continuă să caute în mod activ un loc de muncă sunt încă considerați ca fiind înregistrate în șomaj la un an după pierderea dreptului.

Sub rata globală națională de 3,5% (februarie 2016), se află ratele cantonale care variază de la 1,1% în Obwalden până la 5,8% în Neuchatel. Zurich, planează în jurul mediei naționale de 3,6%, de obicei, în timp ce la Geneva, la 7,6%, este în mod constant cu 2-3% mai mare decât cifra națională.

În Elveția, cea mai mare rată a șomajului în 2015 a fost găsită în sud-vestul părții ale țării. Atât în regiunea Lacului Geneva și Ticino, rata șomajului a fost de 6,7%. Regiunile estice și centrale au avut cele mai scăzute rate ale șomajului, cu 3,2%, în estul Elveției și 3,5% în Elveția centrală.

Locurile cu cele mai multe companii și locuri de muncă sunt la Geneva, Lausanne, Neuchatel, Basel și Zurich, iar acestea sunt în regiunile cu cel mai mare șomaj. Pe de altă parte, regiunile foarte rurale din centrul Elveției, Apenzell, Graubunden nu au aproape nici o companie și aproape nimic oportunități de carieră, altele decât agricultura, silvicultura și turismul și totuși uimitor ele au cele mai scăzute rate ale șomajului.