Indicatorii Macroeconomici

1. 1 Produsul Intern Brut (PIB)

1. 1. 1 Definiţie

Produsul Intern Brut este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piaţă a tuturor mărfurilor şi serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unui stat în decurs de un an.

Prin urmare, PIB include valoarea tuturor bunurilor şi serviciilor rezultate din procesele de producţie în cadrul economiei naţionale, în scopul de a fi investite, consumate, exportate sau stocate.

Când vorbim de bunurile finale, avem în vedere produsele şi serviciile realizate în cursul perioadei de calcul şi care nu mai sunt folosite pentru producerea altor bunuri. În cazul în care acestea vor face obiectul utilizării într – un proces de producţie ulterior, se vorbeşte de producţie intermediară.

Faptul de a nu reţine în calculul PIB aceste bunuri intermediare permite evitarea dublei înregistrări şi deci obţinerea unei imagini deformate a rezultatelor macroeconomice. Bunurile finale, reţinute în calculul PIB, sunt destinate a intra direct în consum, fiind vândute consumatorilor finali.

Produsul intern brut este considerat adesea drept cea mai bună măsură statistică a performanţei unei economii .

1. 1. 2 Mod de calcul

Exprimarea valorică a PIB, şi de fapt a tuturor indicatorilor macroeconomici, reprezintă unica posibilitate de însumare a bunurilor eterogene realizate în cadrul economiei naţionale.

În urma definiţiei PIB – ului, o formulă a acestuia este:

PIB = PGB – Ci.

Dacă presupunem o economie în care se produc doar două bunuri diferite 1 şi 2, în cantităţile q1 şi q2 şi vândute la preţurile p1 şi respectiv p2. Valoarea producţiei realizate în cursul anului se obţine prin însumarea valorilor aferente fiecărui bun în parte.

PIB = p1 q1 + p2 q2

Iar, în general, pentru o economie cu n bunuri PIB = Σ pi qi.

După aşa - numitul calcul originar PIB - ul se calculează scăzând valoarea materialelor folosite în producţie din valoarea producţiei brute. Adăugând acestui calcul taxele de import şi cele de producţie şi scăzând subvenţiile se obţine produsul intern brut.

După aşa - numitul calcul după întrebuinţare PIB - ul este suma cheltuielilor pentru consum a gospodăriilor private şi a organizaţiilor private non - profit, a cheltuielilor brute pentru investiţii, a cheltuielilor statului, a investiţiilor în scopul depozitării ca şi câştigurile din export din care se scad cheltuielile pentru importuri.

PIB = consum + investiţii + exporturi − importuri

Economiştii - pornind de la Keynes - au împărţit termenul de consum general în două părţi; consumul privat şi cheltuielile sectorului public. Astfel PIB poate fi exprimat:

PIB = consum privat + consumul statului+ investiţii + exporturi nete

exporturi nete = exporturi − importuri

Produsul intern brut, principalul agregat macroeconomic al contabilităţii naţionale, se poate calcula prin următoarele metode :

a) Metoda de producţie (metoda valorii adăugate) :

PIB = VAB + IP + TV – SP, unde:

PIB = Produsul intern brut (preţuri de piaţă) ;

VAB = Valoarea adăugata brută (preţuri de bază);

IP = Impozitele pe produs inclusiv taxa pe valoare adăugata;

TV = Taxele vamale;

SP = Subvenţiile pe produs şi pentru import.

b) Metoda cheltuielilor (metoda utilizării finale) :

PIB = CF + FBCF + VS + (E – I), unde:

CF = Consumul final;

FBCF = Formarea bruta de capital fix;

VS = Variaţia stocurilor;

E = Exporturi;

I = Importuri.

c) Metoda veniturilor (metoda repartiţiei) :

PIB = R + EBE + IPRI – SE, unde :

R = Remunerarea salariaţilor ;

EBE = Excedentul brut de exploatare ;

IPRI = Impozitele legate de producţie şi import .

Produsul intern brut îl întâlnim în trei forme :

1) PIB nominal sau real şi cresterea PIB ;

2) Nivelul PIB nominal sau real si cresterea PIB ;

3) PIB si PIB / locuitor.

PIB nominal măsoară valoarea producţiei finale brute la preţurile din perioada când bunurile şi serviciile au fost produse, în timp ce PIB real măsoară valoarea producţiei la preţurile unui an de bază.