Individualismul metodologic și virtuțile economiei de piață capitaliste în concepția lui Ludwig von Mises

Introducere

Proiectul nostru intitulat “Individualismul metodologic si virtutile economiei de piata capitaliste in viziunea lui Ludwig von Mises” este structurat astfel:

In prima parte a proiectului sunt prezentate cateva date biografice despre Ludwig von Mises dar si un scurt “portret lapidar”. Dupa ce am prezentat modul acestuia de a gandi si felul cum percepe el economia si libertatea politica, trecem la prima idee principala a acestui proiect, si anume, “ Individualismul metodologic”. Aceasta plaseaza individul in interiorul societatii, afirmand ca omul este intotdeauna membru al unui intreg social iar acesta nu poate trai separat de societate.

Nucleul acestui proiect este reprezentat de catre “Virtutile economiei de piata capitaliste” in conceptia lui Ludwig von Mises. Economia de piata este un sistem cooperativ, în care fiecare individ se integrează din și în vederea propriului interes. Statul nu intervine în acțiunile ce fac obiectul pieței. Virtutile economiei de piata in conceptia lui Mises, sunt: proprietatea privata, suveranitatea consumatorilor, concurenta, libertatea, profitul si procesul de selectie; acestea sunt prezentate indetaliat in acest capitol.

Ludwig von Mises: un portret lapidar

Ludwig von Mises s-a nascut la 29 septembrie 1881, in orasul Lemberg.Tanarul Mises si-a inceput studiile la Universitatea din Viena in 1990, obtinandu-si doctoratul in drept si economie in 1906. Moare la 10 octombrie 1973, la New York.

Mises s-a nascut si s-a format in epoca de aur a faimoasei “Scoli austriece” de economie si de accea intelegerea contributiilor sale vitale pentru gandirea economica nu poate fi separata de traditia acestei scoli, pe care a studiat-o si a simulat-o.A fost unul dintre cei mai straluciti participanti la seminariile organizate cu regularitate de Eugen von Bohm-Bawerk.

Ludwig von Mises era un rationalist de moda veche. Credea in adevar si in capacitatea noastra de a-l cunoaste; credea in puterea logicii deductive si in eficacitatea argumentului rational; avea convingerea ca lumea este pusa in miscare de idei (si nu de “forte materiale”); credea in posibilitatea judecatii stiintifice wertfrei; era adept al stiintei ca teorie deductiva riguroasa, motiv pentru care respingea intrebuintarea matematicii in economie; era un rationalist integral, pentru care pasiunile sunt tot rationale ( ca expresii ale participarii voluntare la cooperarea sociala); credea ca progresul e posibil si ca relativismul este consecinta unei logici defectuase; considera ca valorile eterne tin de credinta, asemeni scopurilor, si nu credea in capacitatea ratiunii de a cunoaste dincolo de lumea sensibila; cu toate acestea credea ca ratiunea este un dar al lui Dumnezeu si era sceptic in privinta pretentiei bisericii de a organiza relatia omului cu divinitatea; credea ca toate ideile proaste de care sufera lumea moderna sunt inventiile oamenilor foarte invatati si ca tot ce se intampla in lume este rezultatul ideilor, acestea fiind singurul sprijin pe care omul il are in fata tenebrelor; credea in viitorul libertatii politice si economice si era sceptic in privinta capacitatii bigotismului intelectual de a-si impune ideile false; era insa convins ca un rau exprimat poate fi combatut mai usor decat unul neexprimat, deoarece unei idei false I se poate opune oricand o idee adevarata; din acest motiv, chiar si spiritele false au rolul lor in realizarea progresului uman; era un utilitarist, adept al ideii ca binele si raul sunt instrumentele utilitare menite sa faca posibila cooperarea pasnica dintre oameni, in care vedea singura garantie a libertatilor individuale; era , de aceea, un adversar al conceptiei ca exista drepturi naturale; credea in suveranitatea economiei, din care deducea starea politicii; intr-o epoca inflationista si etatista, era adeptul etalonului-aur si adversarul interventionismului, prin care intelegea amestecul guvernului in formarea preturilor, a salariilor, a dobanzilor si a profiturilor; credea ca singurul scop legitim al guvernului este asigurarea securitatii publice; era impotriva grupurilor de presiune si impotriva ideii ca alesii natiunii trebuie sa reprezinte interesele unui partid, oricare ar fi acesta; detesta violenta, dar se opunea demisiunii pacifiste; aproba spiritul Revolutiei Franceze, respingandu-i simultan crimele, aberatiile economice si fanatismul; era un evolutionist calm si tenace; credea, ca in secolul trecut, in existenta unui determinism absolut, pe care il face neaparent doar ignoranta noastra.