Industializarea și comerțul - instrumente ale dezvoltării țărilor în curs de dezvoltare

INDUSTRIALIZAREA

Conceptul de industrializare are doua intelesuri: pe de o parte, se poate vorbi despre industrializare in sens larg, cu referire la toate tarile lumii, iar, pe de alta parte, în sens restrâns, ca despre o cale de rezolvare a problemelor subdezvoltarii. Daca, la nivelul tarilor dezvoltate, problema sustinerii industriale se pune în contextul valorificarii superioare a avantajelor pe care le ofera o tehnologie performanta, tarile în dezvoltare se confrunta cu mult mai multe probleme la care industrializarea a oferit sau ar putea oferi o solutie.

1. Procesul de industrializare in America Latina

Procesul de industrializare este cel mai precoce în America Latina, el fiind declansat înca înaintea primului razboi mondial. La începuturile industrializarii, în aceasta regiune s-au detasat doua tipuri de activitati: primul privea industriile direct legate de exporturi (rafinarii de zahar, fabrici de uleiuri vegetale etc.); cel de-al doilea era strâns legata de procese interne, cum ar fi cresterea cererii solvabile si urbanizarea.

Pentru cele mai mari tari din America Latina, aceasta prima faza de industrializare s-a încheiat spre sfârsitul anilor ’20. În 1929 partea productiei industriale în P.I.B. atinsese aproape 23% în Argentina, peste 14% în Mexic, circa 12% în Brazilia, 8% în Chile. Industrializarea latino-americana, în aceasta faza de început, suporta handicapul unei dezvoltari axate pe exportul produselor primare.

În cea de-a doua faza a industrializarii accentului a fost pus pe ramurile producatoare de bunuri de echipament. Se remarca, în consecinta, o diminuare a importurilor. În intervalul 1929-1950, în Argentina, coeficientul importurilor a scazut de la 17,8 la 7,3%, în timp ce productia industriala a crescut cu aproape 170%; în Mexic, în acelasi interval coeficientul importurilor se redusese de la 14,2 la 8%, iar productia industriala se marise cu 230%.

Cea de-a treia faza, care începe cu a doua jumatate a anilor '50, aduce ca element nou sporirea rolului investitiilor straine, mai ales nord-americane; aceste investitii sunt orientate catre unele sectoare industriale noi - chimia, electrotehnica, constructia de masini-unelte si de automobile, care vor cunoaste un dinamism deosebit.

Unul dintre cele mai vaste programe de industrializare din „lumea a treia" este în curs de desfasurare în Brazilia, cea mai mare tara de pe continentul latino-american. Pâna nu de mult, cunoscuta prin exporturile de cafea, Brazilia este în prezent o tara cu o industrie în plina dezvoltare. Între anii 1967-1973 s-a produs „miracolul economic" brazilian, cu implicatii profunde în structura productiei industriale: partea produselor alimentare, a industriei tutunului, textilelor, pielariei si încaltamintei în valoarea adaugata a industriei manufacturiere a scazut continuu, în timp ce aceea a industriei chimice, siderurgiei, produselor de metal, masinilor unelte, electrotehnicii si echipamentul de transport a sporit, a devenit majoritara.

Pâna în 1975, strategia industriala a Mexicului era fondata pe substituirea importurilor; dupa aceasta data, descoperirea noilor zacaminte de titei si intensificarea prelucrarii acestora au schimbat mult datele problemei, încasarile din exporturi permitând intensificarea importului de tehnologie. Expertii spun ca Mexicul se aseaza pe o “mare de petrol”, care va asigura tarii beneficii importante pe termen lung, marind astfel posibilitatile de investitii în economia nationala, în general, în industrie, în special

În Argentina, cealalta tara a “triumviratului” industrial latino-american, valoarea adaugata pe locuitor în industria manufacturiera este de circa doua ori mai mare decât în Brazilia. Populatia mai putin numeroasa este una din explicatii. Procesul de industrializare are însa o istorie mai veche în Argentina; el a primit un deosebit impuls în anii ’40, în timpul celui de-al doilea razboi mondial. Într-o perioada de 20 de ani (1955-1975) ritmul mediu anul de crestere a productiei industriale a fost unul dintre cele mai ridicate din economia mondiala : 10%.

În perioada 2004 – 2005, tarile Americii Latine au cunoscut o crestere economica de 2,4 procente, cea mai mare din ultimii 25 de ani. Explicatia acestor evolutii tine atât de conjunctura economiei mondiale, cât si de evolutia ciclica a tarilor din regiune. Cererea sporita de materii prime, venita din partea Asiei, a ridicat pretul materiilor prime. Tarile Americii Latine au putut exporta la preturi în crestere o gama variata de produse, de la petrol la porumb si de la minereu de fier la zahar. Apoi, politicile guvernamentale prudente, puse în practica dupa problemele de la sfârsitul anilor ’90, au garantat stabilitatea economiilor din regiune.