Industria și Piața Jocurilor Video

1. Istoria industriei consolelor de jocuri video şi portabile

1.1. Console de jocuri video

Consolele de jocuri video (sau console de casă) sunt sisteme similare computerelor, destinate divertismentului interactiv, care produc o serie de semnale video interceptate de un televizor sau monitor, acestea ne-având ecran propriu.

1.1.1. Prima generaţie

Deşi primele jocuri pe calculator au apărut prin anii ’50, prima consolă de jocuri video a apărut în anul 1972, produsă de Magnavox, denumită Magnavox Odyssey (inventată de Ralph H. Baer).

Odyssey s-a bucurat mai moderat de succes, însă în acelaşi an cei de la Atariau venit pe piaţă cu o arcadă Pong, care a început să familiarizeze oamenii cu jocurile video şi să le deschidă ochii la industria ce avea să se dezvolte.

Prin toamna anului 1975, Magnavox eclipsat de succesul lui Pong, a retras consola de pe piaţă înlocuindo cu o versiune îmbunătăţită, Odyssey 100 ce rula doar pong şi hockey. Însă nu nu s-au oprit aici şi la scurt timp au scos o altă consolă, Odyssey 200, care avea să ruleze încă un joc în plus: Smash, şi suporta patru jucători simultan.

Aproape simultan cu Odyssey 200, Atari a lansat şi prima lor consolă video Pong, după ce succesul arcadului Pong a deschis drumul spre industria jocurilor video, urmând o invadare a pieţei de console dedicate (console ce nu permiteau jucarea altor jocuri de pe medii de stocare ci doar cele care erau în memorie).

1.1.2. A doua generaţie

În 1976 Fairchild a lansat Fairchild Video Entertainment System (Fairchild VES). Deşi mai existau la acea vreme console ce utilizau dischete, Fairchild VES conţinea un microprocesor programabil, astfel încât dicheta avea nevoie de un singur chip ROM pentru a livra microprocesorului instrucţiuni.

Atari şi RCA au lansat şi ele imediat după propriile console cu suport pentru dischete.

1.1.3. Prăbuşirea jocurilor video din 1977

În 1977, producătorii mai de seamă, au avut parte de o pierdere clară la stoc, ce a creat o incomoditate pe piaţă forţând peFairchild şi RCA să se retragă din industrie.

Doar Magnavox şi Atari (fiind şi primii doi în industrie) au rezistat pe piaţa consolelor.

1.1.4. Renaşterea pieţei consolelor de jocuri video

După prăbuşirea din 1977 Fairchild VES şi-a încercat din nou norocul, reuşind să vândă din nou cu profit console, iar Bally (cu Home Library Computer în 1977) şi Magnavox (cu Odyssey 2 în 1978) au introdus propriile console cu dischete şi microprocesor programabil.

Doar 1980 piaţa consolelor a fost cu adevărat revitalizată, când Atari a realizat o conversie a hitului de pe arcada Space Invaders. Mulţi oameni au cumpărat noile Atari doar pentru jocul Space Invaders, succes ce lansat o nouă modă în industrie, şi anume să scoată excusivităţi cu drepturi de autor pe arcade, lucru ce le făcea publicitate bună jocurilor, urmând caulterior producătorii să scoată şi versiunea de consolă a jocului.

Deşi au mai apărut şi alţi producători la începutul anilor ’80, care au scos pe piaţă sisteme superioare din punct de vedere tehnic faţă de Atari 2600, Atari a dominat această perioadă.

1.1.5. Prăbuşirea jocurilor video din 1983

În 1983 afacerea cu jocuri video a primit o lovitură şi mai puternică decât cea din 1977. Un mănunchi întreg de jocuri de proastă calitate (în special cele de Atari 2600), dar şi creşterea computerelor în casele oamenilor, au făcut să scadă considerabil interesul pentru console şi jocuri video.

Multe din compani au dat faliment sau au intrat într-o altă industrie, abandonându-şi consolele. Mattel Electronics au vândut drepturile pentru Intellivision corporaţiei INTV, aceştia continuând producţia consolei şi dezvoltarea de noi jocuri până în 1991. Producţia restului de console pentru jocuri video americane a încetat din anul 1984.

1.1.6. A treia generaţie

În 1983 Nintendo a lansat Famicom (Family Computer) în Japonia. Ca şi ColecoVision, Famicom avea rezoluţii mai mari, fundaluri petecite dar o paletă de culori mai mare ce permitea jocului să fie mai mare şi grafica mai detaliată.

Famicom a ajuns după doi ani în America dar cu o altă carcasă şi un alt nume: Nintendo Entertainment System (NES). Aici însă consolele erau deja prost văzute datorită prăbuşirii din 1983, aşa că au ales să distingă consola de sistemele ce i-au dezamăgit prim amplasarea frontală a slot-ului pentru dischetă (similar unui VCR) şi includerea în pachet a unui joc Super Mario Brothers, dar şi a unui pistol special pentru anumite jocuri.