Inegalități de venituri

Introducere

“Gandesc ca in sanul omenirii exista doua feluri de inegalitate: una pe care o numesc naturala sau fizica, pentru ca este stabilita de natura si consta in deosebirea de varsta, sanatate, putere fizica si calitati ale spiritului sau sufletului; alta care poate fi numita inegalitate morala sau politica, pentru ca depinde de un fel de conventie si este stabilita, sau cel putin autorizata, prin consimtamantul oamenilor. Aceasta inegalitate consta din diferite privilegii de care se bucura unii in dauna altora, ca, de pilda, acela de a fi mai bogati, mai onorati, mai puternici decat altii, sau chiar de a-I face sa li se supuna”

Creşterea economică este un fenomen dezirabil prin prisma beneficiilor pe care le creează, aceasta presupune şi costuri generate de nevoia unei ajustări rapide la noile condiţii şi la schimbările apărute în economie. Astfel, creşterea economică poate conduce la creşterea inegalităţii din distribuţia venitului şi a bunăstării dintr-o societate, atâta timp cât beneficiile nu sunt asimilate în mod egal de toate clasele sociale, ci concentrate doar la nivelul indivizilor cu venituri ridicate. Este considerată cauza schimbărilor tehnologice şi structurale din cadrul producţiei, ce conduc la modificări în ocuparea forţei de muncă sub forma generării şomajului structural. Un alt aspect important al creşterii este reprezentat de costurile apărute la nivelul mediului natural, manifestate prin intermediul poluării şi degradării solului, prin consumarea resurselor neregenerabile.

Cei doi indici vitali ai societatii sunt veniturile şi cheltuielile. In functie de nivelul veniturilor depinde bunăstarea populaţiei. Odată cu creşterea veniturilor se îmbunătăţeşte consumul, iar creşterea consumului atrage creşterea cererii agregate pe piaţă şi aceasta, la rândul ei duce la creşterea volumului de producere şi respectiv la creşterea cererii faţă de forţa de muncă şi a veniturilor cetăţenilor.

Circuitul veniturilor in societate

I. Cadrul conceptual al inegalitatii veniturilor

Inegalitatea veniturilor este o consecintă naturală a functionării pietei, în sensul că piata acordă prime celor ce reusesc si aplică sanctiuni celor ce nu reusesc. Rezultă că, într-o măsură importantă, inegalitatea veniturilor nu numai că este imanentă functionării pietei, dar este chiar necesară. Nivelarea veniturilor, ca „solutie” de eradicare a inegalitătii veniturilor, este la fel de dăunătoare ca si polarizarea exagerată a polilor de bogătie si sărăcie.

1.1. Conceptele doctrinare referitoare la venituri si distributia lor

Inegalitatea poate fi privită atât ca o problemă economică, cât şi ca o problemă socială şi politică. Aspectele ce se desprind din natura economică a inegalităţii par a fi mai importante şi determinante. Inegalitatea se poate observa din analiza structurii distribuţiei veniturilor, a efectelor sale asupra creşterii economice, a stabilităţii sociale etc. Nivelul de inegalitate al distributiei veniturilor a avut, in ultimele decenii, o tendinta de crestere. In ultimii 10-15 ani, teoreticienii au propus un compromis intre "dreapta" (promotoarea libertatilor economice si, implicit, a inegalitatilor) si "stanga" (sustinatoarea egalitatilor), a caror delimitare este oricum in continua redefinire, prin reconsiderarea raportului dintre drepturile si responsabilitatile indivizilor in societate, dar si a echilibrului dintre responsabilitatile indivizilor si cele ale statului, in vederea asigurarii bunastarii lor. Sustinatorii acestor teorii identifica exclusi atat dintre cei saraci - indivizi care, prin excluziunea de pe piata muncii, pierd treptat (ei si copii lor) orice sansa de a se mai integra in societate prin eforturi proprii - cat si dintre cei bogati - persoane care se autoexclud, pentru ca nu "se mai simt" parte a societatii. Este vorba de tendinta de retragere a unui segment de privilegiati din sistemele publice de asigurare si servicii de educatie si sanatate si orientarea spre cele private, o data cu formarea unor grupuri/zone "elitiste", relativ inchise fata de cei care nu le sunt membri. Ambele forme de excluziune sociala sunt considerate ingrijoratoare si trebuie contracarate.