Inflația

INTRODUCERE

„A pretinde că în general inflaţia este în mod necesar un rău şi că sărăceşte întotdeauna şi pe toată lumea deopotrivă nu are temei ştiinţific. La fel de greşit este, bineînţeles, să se susţină că ea reprezintă un bine”.

(Rene Mauri, La societe D’inflation, Edition du SEUIL,Paris, 1973, p. 21)

Inflaţia este un dezechilibru care afectează în proporţii diferite, toate economiile naţionale. Analiza sa , deşi a înregistrat importante succese, atât în teorie cât şi în practică, nu a ajuns la explicaţii pe deplin edificatoare cu privire la intercondiţionarea cauzelor care o generează şi dacă ele sunt efecte multiple ale unui tip de dezechilibru fundamental sau nu.

Inflaţia – acest nou mod de viaţă a secolului nostru, cum au mai denumit-o unii – reprezintă un fenomen destul de complex. Fiind prezentă în cele mai intime resorturi ale economiei naţionale, ea afectează, într-un fel sau altul, întregul mecanism de funcţionare a acestuia. Dar, ce reprezintă inflaţia?

În mod paradoxal, deşi acest concept este frecvent folosit de marea majoritate a oamenilor, ne aflăm, totuşi, în faţa unuia dintre cele mai controversate din economie. Datorită multiplelor faţete, vizibile şi mai ales invizibile, inflaţia are darul de a ne da mereu impresia falsă potrivit căreia ştim deja prea multe despre ea, astfel încât, nu vedem ce s-ar mai putea spune în plus, sau să ne mai surprindă. Cu toate acestea, termenul de inflaţie are puternice conotaţii emoţionale, iar utilizarea lui în variate forme generează numeroase confuzii.

Dacă am intervieva un număr mare de persoane provenite din cele mai diferite categorii socio-profesionale, dar fără ca acestea să fi beneficiat de studii economice de specialitate, vom putea constata că oamenii, în activitatea lor curentă, au opinii diferite despre fenomenul inflaţionist. Există, însă, şi un fond comun. Ei observă faptul că în condiţii de inflaţie preţurile cresc, mărfurile devin mai scumpe, banii se depreciază, puterea de cumpărare scade, comparativ cu perioadele precedente devin mai săraci, are loc o puternică redistribuire a veniturilor, deşi, la prima vedere, nu-şi dau prea bine seama în favoarea cui se realizează aceasta.

Din aceste considerente, subiectul se încadrează într-o problematică destul de importantă acum la început de mileniu trei, când societatea informaţională îşi face tot mai simţită prezenţa în toate domeniile de activitate, când valoarea este percepută ca o informaţie despre un bun sau serviciu prin raportare la mediul economic şi când banii se devalorizează tot mai mult.

Lucrarea este structurată pe cinci capitole care explică din punct de vedere teoretic principalele concepte legate de fenomenul inflaţionist şi posibilităţile de combatere a acestuia. În ultima parte a lucrării se realizează particularizarea evoluţiei acestui fenomen în economia României.

Obiectivele temei sunt următoarele:

- delimitarea conceptuală a inflaţiei contemporane prin comparaţie cu diversele forme istorice de inflaţie şi cu procesele de deflaţie şi de dezinflaţie;

- clarificarea determinărilor inflaţiei actuale prin abordarea cauzelor parţiale şi a cauzelor multiple interdependente, spirala inflaţionistă fiind instrumentul folosit în acest context;

- abordarea laturii cantitative a inflaţiei şi prezentarea indicilor de măsurare şi apreciere a acesteia, cu referire specială la metodologia de calculare a IPC în România;

- prezentarea succintă a costurilor inflaţiei;

- analiza politicilor de combatere a efectelor negative ale inflaţiei, politici în direcţia influenţării cererii agregate respectiv a ofertei agregate.

Cercetarea va avea în vedere analiza fenomenului inflaţionist la nivel macroeconomic pornind de la ideea potrivit căreia, pentru a analiza acest fenomen la nivel microeconomic, este necesară cunoaşterea foarte bună a primului aspect, corelat cu teoria economică în domeniu.

CAPITOLUL I

CONCEPTUL DE INFLAŢIE

1.1.Geneza inflaţiei

Fenomenul denumit inflaţie constituie o problemă complexă de analiză macroeconomică şi una dintre cele mai importante forme ale dezechilibrului economico-social.

Inflaţia îşi are o istorie a sa. Este unanim acceptat punctul de vedere conform căruia procesul inflaţionist a apărut înainte ca ştiinţa economică să fi apărut, iar teoria inflaţiei s-a conturat mult mai târziu decât ştiinţa economică.

Fiind, înainte de toate, un proces monetar, caracterizarea inflaţiei se poate face în legătură cu formele istorice pe care le-au conturat banii.

Iniţial, inflaţia s-a manifestat sub forma devalorizării mascate a monedelor din metale preţioase, fiind cunoscută în prezent sub denumirea de inflaţie monetaro-bănească. În aceste condiţii avea loc separarea conţinutului nominal al monedelor metalice (mai mare) de conţinutul lor real (mai mic) diminuat prin falsificări repetate şi pe diverse căi.

A doua formă istorică de inflaţie este inflaţia banilor de hârtie convertibili în aur. Atâta timp cât banii de hârtie înlocuiau realmente aurul monetar, mişcarea semnelor valorii oglindea legile circulaţiei banilor-aur cu valoare deplină, precum şi mărimea acestora. Dacă banii de hârtie întreceau propria lor măsură, respectiv, cantitatea de bani aflată în circulaţie o depăşea sensibil pe cea care rezulta din raportul dintre masa aurului monetar şi etalonul aur, atunci surplusul de bani de hârtie antrena creşterea preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a banilor aflaţi în circulaţie.

Prăbuşirea etalonului aur a creat premisele unei noi forme de inflaţie – inflaţia banilor de hârtie neconvertibili în aur şi/sau neconvertibili în general (pe plan intern). Acum existenţa funcţională a banilor de hârtie o absoarbe pe cea materială. În condiţiile în care singurele elemente de stabilitate şi normalitate monetară decurg din cursul forţat al banilor şi din încrederea populaţiei în buna funcţionare a sistemului monetar inflaţia poate să poate să apară şi, în fapt, apare ca un proces ce „iese” din cadrul normalului, ca un excedent de ofertă monetară.