Inflația - dimensiuni și consecințe

INTRODUCERE

Termen larg folosit pretutindeni, inflaţia continuă să rămână insuficient conturată. Procesul inflaţionist a apărut, este unananim acceptat acest punct de vedere, cu mult înainte ca ştiinţă economică. Fiind, înainte de toate un proces monetar, precizarea naturii inflaţiei se poate face în corelaţie cu formele istorice pe care le-au îmbrăcat banii.

Din punct de vedere etimologic, termenul de inflaţie provine de la latinescul „inflare”, care are semnificaţia de a se umfla în mod exagerat. Preluarea şi folosirea acestui termen în limbajul de specialitate al teoriei economice sunt pe deplin motivate, de la începutul manifestării sale şi până în zilele noastre, fenomenul denumit inflaţie, s-a caracterizat sub raportul conţinutului şi al formei de manifestare, printr-o creştere exagerată a preţurilor.

Deşi este foarte uşor perceptibilă, inflaţia reprezintă unul dintre fenomenele complexe, foarte greu de explicat şi încadrat în anumite graniţe fixe. Din acest motiv definiţia inflaţiei nu este una strictă, unanim acceptată de specialiştii economişti, ci ea se înscrie într-o gamă foarte variată, fiecare dintre cei care o definesc încercând să includă ceea ce este esenţial în conţinutul şi manifestarea procesului.

Inflaţia reprezintă unul dintre cele mai „nocive” fenomene economice care se manifestă în economiile contemporane. Totuşi, aceasta nu reprezintă un fenomen nou, manifestările ale ei fiind întâlnite încă din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, şi conşiderată drept o maladie cronică, greu de stăpânit. Tema inflaţiei a fost adesea pusă în discuţie de numeroşi specialişti (economişti şi nu numai), aceştia încercând sa definească fenomenul, să explice cauzele apariţiei inflaţiei, impactul acesteia asupra populaţiei şi agenţilor economici, formele sale de manifestare etc.

Iniţial s-a manifestat sub forma dezvoltării mascate a monedelor din metale preţioase, acest proces fiind cunoscut în prezent sub denumirea de inflaţie monetaro-bănească. Elementele definitorii ale acestei inflaţii sunt: separarea conţinutului nominal al monedelor metalice (mai mare) de conţinutul lor real (mai mic); transformarea existenţei - aur a monedei în aparenţă -aur; aglomerarea circulaţiei cu monede ieftine fără valoare deplină; scăderea puterei de cumpărare a monedelor falsificate.

Inflaţia banilor de hârtie convertibili în aur a fost cea de de-a 2-a formă de inflaţie. În perioada formării economiei de piaţă în Europa, tinerele state au fost preocupate de lichidarea haosului monetar specific epocii feudale târzii, haos ce atins cote înalte în sec. XVI-lea. S-a acţionat pentru sisteme băneşti stabile şi o circulaţie monetară sănătoasă (normală) acestea bazându-se pe etalonul aur. Când banii de hârtie înlocuiau realmente aurul monetar, mişcarea semnelor valorii oglindea legile circulaţiei banilor - aur cu valoare deplină. De altfel, acestea puteau fi convertiţi liber în aur. Corespunzător, cantitatea banilor de hârtie se limitau la aurul pe care aceşti bani îl reprezentau în circulaţie. În această situaţie, inflaţia nu putea să apară, ea nu avea baza de desfăşurare.

Dar, relativ repede, canalele circulaţiei băneşti au început să se aglomereze. Într-o anumită perioadă, acestea s-a datorat insuficienţei cantităţi de mărfuri aflate în circulaţie. Dacă banii de hârtie întreceau propria lor măsură (dacă ei depăşeau cantitatea monedelor de aur cu aceeaşi denumire ce ar fi trebui să circule), aceştia se discreditau în faţa agenţilor economici. Scăderea puterii de cumpărare a banilor aflaţi în circulaţie antrena creşterea preţurilor. Inflaţia de acest gen apărea atunci când cantitatea banilor de hârtie aflata în circulaţie o depăşea sensibil pe care rezultă din raportul dintre masa de aur monetar şi etalonul aur (o cantitate de aur ce era aşezată la baza unei unităţi băneşti).

Prăbuşirea etalonului aur a creat premisele unei noi forme de inflaţie -inflaţia banilor de hârtie neconvenabil în aur. Acum, existenţa funcţională a banilor de hârtie o absoarbe pe cea materială. Ca urmare, în condiţiile când singurile elemente de stabilitate şi normalitate monetară decurg din cursul forţat al banilor şi din încrederea populaţiei în buna lor funcţionare, inflaţia poate să apară ca un proces ce „iese” din cadrul normalului monetar, ce pune în evidenţă un excedent de bani.

În acest context, în lucrarea de faţă s-a urmărit atingerea celor mai importante probleme legate de inflaţie care au apărut în lucrările cu caracter economic, social, etc.

În primul capitol sunt prezentaţi principalii indicatori care ne ajută în determinarea nivelului inflaţiei: indicele preţurilor bunurilor de consum, indicele preţurilor producţiei industriale şi deflatorul PIB. Sunt evidenţiate sferele de cuprindere, nomenclatoarele utilizate pentru calculul indicilor preţurilor de consum al populaţiei şi indicele preţurilor producţiei industriale precum şi modalitatea actuală de calcul a acestora. Referitor la deflatorul PIB este prezentat modul de obţinere al acestuia şi, totodată, principalele motive care duc la diferenţe între rata inflaţiei măsurată cu acest indicator şi cea măsurată cu ajutorul IPC sau IPPI.

Este prezentată o clasificare a formelor inflaţiei atât după gradul inflaţiei, cât şi în raport cu evoluţia indicatorilor macroeconomici.

Al doilea capitol al lucrării cuprinde elemente esenţiale privind cauzele inflaţiei contemporane, după o descriere a criteriilor de clasificare. Principalele cauze ale inflaţiei sunt: a) motivele sociologice social structurale (Rezultă din confruntările diferitelor grupe sociale privind împărţirea veniturilor); b) motive legate de structurile monopoliste (Existenţa structurilor monopoliste care generează creşterea preţurilor, influenţând puterea de cumpărare a unităţii monetare).

Cauzele inflaţiei sunt multiple (economice, sociale, politice etc.) şi trebuie analizate şi ierarhizate pe ţări şi grupe de ţări. În funcţie de cauzele generatoare de inflaţie literatura de specialitate distinge: inflaţia prin cerere, inflaţie prin costuri şi inflaţie structurală.

Capitolul trei include principalele efecte ale procesului inflaţionist (dintre care scăderea puterii de cumpărare a monedei este cel mai grav şi care este reşimţit deopotrivă de populaţie şi de agenţii economici) precum şi câteva mijloace de protecţie împotriva acestuia. Pentru protejarea populaţiei de efectele inflaţiei cel mai adesea factorii de decizie (guvernul în special) recurg la indexarea veniturilor populaţiei.

Consecinţele la nivel micro ale inflaţiei se reflectă în redistribuirile venitu¬rilor şi bogăţiei, cu declinuri generale în fiecare mărime a bunăstării noastre economice.

De aceea, impactul inflaţiei asupra indivizilor de aceea depinde de preţurile bu¬nurilor şi serviciilor, de cum cumpără şi vinde fiecare persoană în realitate. În acest sens, inflaţia acţionează precum o taxă, luând din venitul sau bogăţia unor oameni şi dând altora. Această taxă este o percepere de impozite prin schim¬bări în preţuri, schimbări în venituri şi în bogăţie.

Deşi redistribuirile venitului şi bogăţiei sunt o primă consecinţă a inflaţiei, inflaţia are efecte macroeconomice. Inflaţia poate altera ritmul şi mixul produc¬ţiei prin schimbări ale consumului, muncii, economiilor şi plasamentului investiţiilor.

Prima parte a capitolului patru prezintă efectele procesului inflaţionist, costurile de inflaţie, cu detalierea pierderilor provocate de inflaţie.

Urmează, în partea a doua a capitolului patru, cu descrierea politicilor de combatere a inflaţiei.

Lucrarea se încheie cu o analiză comparativă între evoluţia principalilor indicatori macroeconomici în România.

CAPITOLUL I

CONCEPTUL ŞI FORMELE INFLAŢIEI

Procesul inflaţionist a apărut cu mult înaintea ştiinţei economice, o dată cu apariţia banilor şi a schimburilor de mărfuri, dar teoretic conceptul de inflaţie s-a conturat mult mai târziu. La început, inflaţia s-a manifestat sub forma devalorizării mascate a monedelor din metale preţioase şi a apărut inflaţia monetaro-bănească. Ulterior, o dată cu formarea economiei de piaţă în Europa şi cu lichidarea haosului monetar specific epocii feudale târzii, a apărut inflaţia banilor de hârtie convertibili în aur. O dată cu prăbuşirea etalonului „aur” a apărut inflaţia banilor de hârtie neconvertibili în aur care îmbracă diferite forme în spaţiu şi timp.

Inflaţia este un dezechilibru care afectează diferit toate economiile naţionale, fiind un proces complex şi cumulativ. În esenţă inflaţia constă în:

a) puternica distorsiune între procesele monetare şi procesele economice reale, între masa monetară şi masa mărfurilor şi serviciilor puse în circulaţie;

b) creşterea generalizată a preţurilor;

c) scăderea puterii de cumpărare a banilor.

În literatura de specialitate s-au conturat mai multe puncte de vedere privind inflaţia, astfel:

- inflaţia, (după Raymond Barre) este un proces general, atemporal şi aspaţial deoarece nivelul general al preţurilor este în creştere continuă, mai mult sau mai puţin rapidă;

- inflaţia, (după Silverman şi Curzon) este o modificare anormală şi imperfectă a preţurilor;

- J.M.Albertini susţine că inflaţia este o formă specială de creştere a preţurilor naţionale mai puternică decât cea a preţurilor internaţionale, cu puternice efecte economice şi sociale;