Inflația în România - cauze, consecințe, remedii

Pentru a putea vorbi despre fenomenul inflatiei în România, vom porni cu prezentarea câtorva aspecte teoretice legate de acesta.

Inflatia are o istorie îndelungata, procesul inflationist s-a manifestat cu mult timp înainte ca stiinta economica sa fi aparut. Inflatia a evoluat, de-a lungul secolelor, cu intensitati inegale si cu schimbari de sens. Istoricii consemneaza perioade în care procesul s-a desfasurat cu asemenea intensitati si efecte, încât a fost considerat, pe buna dreptate, "dezordinea dezordinelor în viata economica" .

Exista o multitudine de definitii date inflatiei, dintre care unele se refera la modul de manifestare a proceselor inflationiste, altele la cauzele posibile ale acestora, iar altele includ ambele abordari.

Desi o definitie general satisfacatoare nu a fost înca acceptata, cea mai raspândita în literatura de specialitate, este aceea care afirma ca "inflatia este un proces de crestere cumulativa si autoîntretinuta a nivelului general al preturilor"(Pietre Bezbakh). Aceasta definitie reprezinta numitorul comun al tuturor definitiilor întâlnite, constând în sublinierea formei finale de manifestare a acestui proces.

O alta modalitate de a defini fenomenul inflationist este privirea acestuia ca „un dezechilibru monetar, exces de bani fara valoare proprie în circulatie, peste nevoile economiei, manifestat prin cresterea generalizata, continua, si autosustinuta a nivelului mediu al preturilor pe o perioada îndelungata”

Întrucât cauzele reale ale inflatiei trebuie cautate în multimea disfunctiilor care pot aparea în evolutia întregului sistem economico-social national, tot mai putini specialisti se hazardeaza în formulari de definitii transparente, bazate pe precizarea cauzelor inflatiei.

Toate teoriile inflationiste din tarile cu economie de piata, componente ale unor teorii cu caracter mai general referitoare la reglarea functionarii sistemelor economice nationale într-o economie de piata, care au evoluat o data cu succesiunea diferitelor curente din gândirea economica, poarta amprenta esentei mecanismului de functionare a unui asemenea sistem de organizare economica.

În gândirea economica, s-au conturat, de-a lungul timpului, mai multe conceptii privind explicarea inflatiei.

Inflatia a fost asemanata, din perspectiva impactului sau în economie, cu un impozit , întrucât ca si impozit, inflatia reduce venitul, scazând consumul si economiile; de asemenea ca si impozitul inflatia influenteaza pretul bunurilor si serviciilor.

Inflatia este un dezechilibru care afecteaza, în proportii diferite, toate economiile nationale, si care poate fi sesizat prin doua tendinte majore, si anume: cresterea generalizata a preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor. Se considera ca inflatia este o stare caracterizata prin cresterea permanenta mai rapida a volumului puterii de cumparare fata de volumul bunurilor si serviciilor, astfel încât din aceasta rezulta cresterea veniturilor si preturilor în timp ce valoarea banilor scade.

Masurarea inflatiei porneste, bineînteles, de la consensul teoretic cu privire la formele de manifestare ale fenomenului, dar realizarea în fapt a acestei intentii ramâne o problema complexa.

Instrumentul la care se apeleaza cel mai des în acest scop este indicele general al preturilor sau indicele sintetic al preturilor. Acesta, cu toate ca are anumite insuficiente, exprima, în linii generale, cresterea preturilor ca fenomen de ansamblu care afecteaza economia. Nu orice crestere a indicelui general al preturilor este expresia directa a inflatiei. Deci pentru a trage o concluzie corecta cu privire la natura inflationista sau a cresterii indicelui general al preturilor, adesea, sunt necesare informatii si analize suplimentare.

Cealalta tendinta majora ce caracterizeaza situatia de inflatie, scaderea de cumparare a banilor, consta în relevarea faptului ca în decursul unei perioade relativ lungi, volumul bunurilor si serviciilor ce se cumpara într-o economie scade în comparatie cu masa monetara si nivelul preturilor. Aceasta se determina ca un raport între masa monetara si nivelul preturilor, aratând câte bunuri si servicii se pot cumpara cu cantitatea de bani existenta în economie, la un nivel dat al preturilor.