Inflația în Uniunea Europeană

Introducere

Inflatia este un dezechilbru de ansamblu al economiei, care poate fi sesizat prin doua tendinte majore, si anume :

-cresterea generalizata, sensibila a preturilor;

-scaderea de puterii de cumparare a banilor;

Inflatia apare cand, indiferent din ce cauza, in raport cu un moment sau cu o perioada din trecut, se formeaza o diferenta intre volumul masei monetare si cantitatea de bunuri supuse vanzarii, iar in cazul ca exista, aceasta diferenta creste astfel incat, preturile cresc si valoarea banilor scade.

Pentru că inflaţia ridicată are consecinţe semnificative pentru o societate, este important ca inflaţia să fie controlată şi gestionată în mod eficace. De aceea, este extrem de important să avem o măsură armonizată a inflaţiei, folosind definiţii clar stabilite şi metode comune pentru a obţine rezultate comparabile. Măsurarea inflaţiei trebuie să fie relevantă pentru formularea politicii economice, iar indicele ales trebuie să fie relevant pentru cetăţenii UE prin înregistrarea în timp a schimbărilor de preţuri pe care le observă oamenii în viaţa de zi cu zi.

I.Geneza si natura inflatiei

Inflatia este considerata ca fiind un dezechilibru major al vietii economico-sociale, daca nu chiar cel mai important dezechilibru macroeconomic contemporan. Cu toate ca inflatia, in prezent , s-a generalizat in toate economiile, continutul sau , asa cum apreciaza specialistii, nu este suficient de bine conturat sub aspect conceptual.

Inflatia , abordata prin primul aspect al manifestarii sale ca proces de crestere a preturilor , a devenit subiect de cercetare teoretica si de politica macroeconomica a statelor in ultimele decenii ale sec XX din urmatoarele motive:

-in primul rand in a doua jumatate a secolului XX ritmul de crestere al preturilor s-a accentuat in aproape toate tarile punand in fata specialistilor probleme noi legate atat de cauzalitate dar si de explicarea consecintelor;

-in al doilea rand, impletirea proceselor inflationiste cu alte fenomene negative din economie( crize economice, somaj) a produs motive de ingrijorare pentru autoritati, impunand elaborarea unor politici macroeconomice adecvate.

Din aceste motive, in ultimele trei decenii ale secolului XX inflatia, mai putin cunoscuta si insuficient explicata era considerata „problema primordiala a economiilor occidentale”, „problema problemelor economice”.

Rezultatul a fost ca aproape toti economistii s-au ocupat de inflatie, fiecare avand propria sa definitie a fenomenului.

De unde provine termenul de inflatie? Maurice Flamant apreciaza ca termenul de inflatie provine de la „inflare” , adica umflare sau umflatura, care nu sugereaza ca ar fi vorba de cresterea cantitatii de bani,in circulatie sau de o crestere generalizata a preturilor.El defineste inflatia ca proces de crestere a preturilor, avand drept consecinta o diminuare a puterii de cumparare a monedei.

Fernand Baudhuin defineste inflatia ca „exces al puterii de cumparare” sau ca „exces a mijloacelor de plata”, subliniind totodata, pericolul confundarii inflatiei cu simpla crestere a preturilor bunurilor de consum.

Alain Cotta defineste inflatia ca „un proces cumulativ de crestere a preturilor, mai mult sau mai putin importanta, dupa gravitatea distorsiunilor, existente in economie, intre fluxurile reale si fluxurile monetare.

John Craven, economist englez, defineste inflatia ca o crestere a nivelului mediu al pretului. Daca toate preturile cresc cu aceeasi rata, aceasta este inflatia pura,daca cresc cu rate diferite, in acest caz rata inflatiei este media acestor cresteri ale preturilor.

Incercarile de a defini inflatia nu se opresc aici, continua si cu alte abordari:

-inflatia este faptul de a umfla un capital prin diluarea lui in scopul de a obtine un profit fara o reala contraprestatie ;

-inflatia monetara este arta de a crea o valoare din nimic ;

-inflatia este o crestere de mijloace de cumparare in raport cu cantitatea de marfuri disponibile pentru aceasta cumparare ;

-inflatia este o crestere in puterea de cumparare fara o crestere corespunzatoare de marfa disponibila, de unde rezulta un dezechilibru intre productie si circulatie