Inflația și Dezinflația

In plan istoric, inflatia s-a manifestat cu mult timp in urma, si anume: în epoca în care se foloseau numai banii din metale pretioase; în perioada când se foloseau banii de hârtie convertibili în aur; în conditiile contemporane, când se foloseau bani de hârtie neconvertibili în metale pretioase sub forma devalorizarii( falsificarii) banilor- metale pretioase. În aceste conditii avea loc separarea continutului nominal al monedelor metalice de continutul lor real.

A doua forma istorica de inflatie consta în inflatia banilor de hârtie convertibili în aur. Atât timp cât banii de hârtie înlocuiau realmente aurul monetar, miscarea semnelor valorii oglindea legile circulatiei banilor-aur cu valoare deplina, precum si marimea acestora. Daca banii de hârtie întreceau însa propria lor masura, respectiv, cantitatea de bani aflata în circulatie o depasea sensibil pe cea care rezulta din raportul dintre masa aurului monetar si etalonul aur, atunci surplusul de bani de hârtie antrena cresterea preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor aflati în circulatie.

Prabusirea etalonului aur a creat premisele unei noi forme ale inflatiei -inflatia banilor de hârtie neconvertibili în aur si/ sau neconvertibili in general( pe plan extern). Acum existenta funtionala a banilor de hârtie o absoarbe pe cea materiala. In conditiile în care singurele elemente de stabilitate si normalitate monetara decurg din cursul fortat al banilor si din încrederea populatiei în buna functionare a sistemului monetar, inflatia poate sa apara si, în fapt, apare ca un proces ce” iese” din cadrul normalului monetar, ca un excedent de oferta monetara.

Formele pe care le-a cunoscut inflatia banilor neconvertibili în aur si a celor neconvertibili în general au fost si sunt destul de diferite în timp si spatiu. Ele s-au diversificat si mai mult pe seama realitatilor din tarile foste socialiste. Ca urmare, problema naturii inflatiei ramânea si complexa.

Prăbuşirea etalonului aur a creat premisele unei noi forme de inflaţie –inflaţia banilor de hârtie neconvenabil în aur. Acum, existenţa funcţională a banilor de hârtie o absoarbe pe cea materială. Ca urmare, în condiţiile când singurele elemente de stabilitate şi normalitate monetară decurg din cursul forţat al banilor şi din încrederea populaţiei în buna lor funcţionare, inflaţia poate să apară ca un proces ce “iese” din cadrul normalului monetar, ce pune în evidenţă un excedent de bani.

O asemenea inflaţie face obiectul acestei lucrări. Această delimitare istorică nu înseamnă nicidecum că sarcina noastră se simplifică foarte mult. Formele pe care le-a cunoscut inflaţia banilor neconvertibili în aur şi a celor neconvertibili în general au fost şi sunt destul de diferite în timp şi spaţiu. Ele s-au diversificat şi mai mult pe seama realităţilor din ţările foste socialiste. Ca urmare, problema naturii inflaţiei rămâne actuală şi complexă.

CAPITOLUL 1. INFLAŢIA SI DEZINFLAŢIA

1.1. Inflaţia: concept, forme

Încercarea diferitilor specialisti de definire si masurare a inflatiei, precum si de contracarare a efectelor ei au generat o serie întreaga de concepte cu privire la acest fenomen. Multitudinea definitiilor ce vizeaza inflatia deriva din faptul ca acest fenomen este ”unul dintre cele mai controversate si mai complexe din economie”.

Din punct de vedere etimologic termenul de inflatie provine de la latinul „inflare” , ceea ce semnifica crestere, dar într-un sens nedorit, deci o crestere „dezagreabila”. Din punct de vedere economic notiunea sugereaza o stare maladiva considerându-se ca aceasta stare provine din existenta unei cantitati excedentare de moneda.

Economistul român Costin Kiritescu, defineste inflatia ca pe o” masa baneasca depasind necesarul din economie, ceea ce înseamna o slabire a puterii de cumparare a banilor”.

Referitor la deteriorarea puterii de cumparare a banilor, Copernic spunea in sec. XVI ca printre cele mai rele flagele care pot duce la decadenta popoarelor este stricarea monedei, deoarece ea „nu vine sa distruga un stat dintr-o data, ci îl roade încetul cu încetul, printr-o actiune aproape lenta”. Aceasta idee este sustinuta si de Leuin care a declarat ca „cel mai bun mijloc de a distruge democratia este sa-i devalorizezi moneda”.

Economistul englez J. M. Keynes adauga acestor spuse: „ avea cu siguranta dreptate. Nu exista mijloc mai subtil si mai sigur de a mina insasi temelia societatii”.

Se observa ca citatele vizeaza inflatia ca un fenomen monetar. Printre teoriile monetariste Milton Friedman afirma ca „inflatia este o îmbolnavire a monedei manifestata prin simptome directe de scumpire a preturilor”.

De-a lungul timpului, inflaţia s-a manifestat diferit, în funcţie de formele istorice pe care le-au îmbrăcat banii: monede din metale preţioase, bani din hârtie convertibili în aur, bani din hârtie neconvertibili în aur.