Inflația și Somajul sub Influența Crizei Economice Mondiale din 2009

INFLATIE - Prezentare generală

Inflaţia este un dezechilibru major prezent în economia oricărei ţări, reprezentat de o creştere generalizată a preţurilor şi de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei naţionale.

Inflaţia este un indicator final, care arată la sfârsit de an fiscal dacă politicile guvernamentale monetare, fiscale, legislative, etc., alături de politicile Băncii Centrale, se coordonează şi conduc la o stabilitate a preţurilor de consum.

Cauzele inflaţiei

Principalele cauze ale inflaţiei sunt:

- inflaţie prin monedă - emisiunea excesivă de monedă peste oferta reală de bunuri şi servicii;

- inflaţie prin cerere - excedentul de cerere agregată peste oferta agregată;

- inflaţie prin costuri - creşterea costurilor de producţie, independent de cererea agregată;

- inflaţia importată;

- inflaţia prin structuri.

Formele inflaţiei

Formele inflaţiei sunt:

- inflaţia târâtoare (sau liniştită) presupune creşterea preţurilor până la max. 3%;

- inflaţia moderată -- reprezintă creşterea anuală a preţurilor cu 15-30%. Definiţia inflaţiei moderate a fost propusă de către Rudiger Dornbusch, profesor la MIT şi Stanley Fischer, primul vice-director executiv al FMI, în 1993;

- criza inflaţionistă -- reprezintă acea perioadă de timp, de cel puţin doi ani, pe parcursul căreia rata anuală a inflaţiei depăşeşte 40%. Definiţia crizei inflaţioniste a fost propusă de către Michael Bruno şi William Easterly, economişti la Banca Mondială, în 1998;

- inflaţia rapidă, când ritmul anual de creştere a preţurilor se apropie de 10%;

- inflaţia galopantă, când creşterea preţurilor depăşeşte 10% anual;

- hiperinflaţia -- reprezintă creşterea preţurilor de peste 50% pe lună. Definiţia hiperinflaţiei a fost formulată pentru prima dată de către Phillip Cagan, professor la Columbia University, în 1956. Hiperinflaţia începe în luna în care creşterea preţurilor depăşeşte 50% şi se termină, dacă rata creşterii preţurilor scade sub 50% şi timp de un an se menţine sub acest nivel. După alţi autori, hiperinflaţia presupune o rată medie anuală de 1.000% şi peste acest nivel.

Măsurarea inflaţiei

- în mărime absolută - Excedentul de masă monetară peste oferta reală de mărfuri, care dă naştere la un surplus de cerere absolută nominală ce se traduce prin majorări ale preţurilor efective;

- în expresie relativă - Este raportul între excedentul sau surplusul de monedă (respectiv, de cerere)şi oferta reală de bunuri şi servicii, în economie, căruia îi corespunde o anumită majorare a preţurilor.

1. Indicele general al preţurilor IGP;

2. Indicele preţurilor de consum IPC;

3. Indicele puterii de cumpărare a banilor IPCB.

Măsuri antiinflaţioniste

A) Măsuri de reducere a excesului de cerere agregată:

- politică monetară riguroasă, de natură să evite excedentul de monedă în economie;

- politica bugetară a statului, orientată spre reducerea deficitului bugetar, spre menţinerea la un nivel a cheltuielilor publice, în perioada respectivă, şi spre ridicarea, în anumite limite, a nivelului impozitelor şi taxelor, care să frâneze creşterea cererii şi a preţurilor;

- politica dobânzilor la creditele acordate, prin care să nu se ajungă la o micşorare artificială a ratei dobânzii şi la ieftinirea creditului;

B) Măsuri de stimulare a creşterii ofertei:

- o politică de salarizare corelată cu rezultatele economice obţinute prin muncă, prin care să se evite creşterea costurilor medii;

- creşterea capacităţii de adaptare a aparatului de producţie la cerinţele pieţii;

- stimularea extinderii potenţialului de producţie, prin investiţii de capital în mijloacele de producţie performante, prin forţa de muncă într-o structură de calificare nouă, inovaţii, prin creşterea productivităţii factorilor de producţie.

Consecinţele inflaţiei

Consecinţele inflaţiei sunt: scăderea puterii de cumpărare a populaţiei; redistribuirea veniturilor şi avuţiei; este stimulată înclinaţia spre consum şi este descurajată înclinaţia spre economisire; inflaţia avantajează debitorii (in moneda naţională); rata dobânzii este influenţată de rata inflaţiei.

Consecinţele inflaţiei pe care le suportă populaţia, viaţa social-economică în ansamblul ei sunt cunoscute sub denumirea de cost al inflaţiei.

Hartă a lumii indicând inflaţia locală la nivel de ţară.

INFLATIE - Cadrul mondial

Zona Euro: inflaţie de 1,2% in februarie, după 1,1% in ianuarie

¬ România a ocupat poziţia a treia între ţările Uniunii Europeane (UE), cu o inflaţie anuală de 6,8% în luna ianuarie, comparativ cu o medie a spaţiului comunitar de 1,7%.

Avansul preţurilor din România a fost depăşit de:

•Letonia cu 9,7%

•Lituania cu 9,5%

Potrivit biroului de Statistică al Comisiei Europene, în zona euro, inflaţia anuală a fost de 1,1% în prima lună a anului, în scădere de la 1,6% în decembrie.

Cel mai mic avans al preţurilor a fost înregistrat în:

•Luxemburg, unde inflaţia a stagnat,

•Portugalia cu 0,1%

•Spania şi Franţa cu 0,8%.

Faţă de luna decembrie, România a avut o inflaţie de 1,2%, fiind depăşită de Lituania cu 2,6%, Letonia cu 2,1% şi Cehia cu 1,4%.

În luna decembrie, UE a înregistrat o scădere a preţurilor de 0,6%, iar zona euro de 0,8%.

Statele est-europene, inclusiv România, s-ar putea confrunta cu mişcări sociale

Statele est-europene, în principal România, Bulgaria şi ţările baltice, s-ar putea confrunta cu mişcări de protest în primăvară, pe fondul crizei economice globale şi efectelor acesteia, scrie The Guardian.