Influența crizei economice la nivel european

INTRODUCERE

Aproape în orice domeniu al activității umane există preocupări privind disfuncționalitățile care pot să apară în interiorul lui și, de aceea, se studiază cauzele, modul de apariție și manifestări a acestora, cât și consecințele lor. Crizele sunt astfel de disfuncționalități. Economiștii analizează criza după criterii specifice, atribuindu-i caracteristicile unor fenomene cu urmări nefaste pentru organizații, instituții și grupuri sociale afectate: inflația, șomajul, stagnarea, recesiunea etc.

O criză financiară veritabilă are drept caracteristică faptul că un accident bine localizat are capacitatea de a se propaga la nivelul întregului sistem financiar. De aceea, importanța temei acestei lucrări implică analiza influențelor și impactului crizei economico - financiare actuale asupra economiilor statelor membre ale Uniunii Europene.

Luând în considerare rolul și importanța stabilității economico a unui stat, analiza crizelor prezintă un interes deosebit.

Criza economică diferă de alte crize prin amploarea ei, afectând în momentul de față un număr foarte mare de țări. Dacă până acum erau afectate cu precădere țările în curs de dezvoltare, în actuală criză au fost implicate și cele mai dezvoltate țări ale lumii. De aceea este important să cunoaștem cum a apărut această criză și care sunt implicațiile acesteia asupra economiilor țărilor membre ale Uniunii Europene.

Țările din întreaga lume au luat măsuri în vederea combaterii efectelor crizei financiare și economice. Din perspectiva fiscală, abordările în acest sens numără pachete stimulative, măsuri ad-hoc, prevederi temporare, accelerarea procesului de implementare a unor măsuri planificate anterior sau adoptarea tuturor acestor abordări în același timp.

CAPITOLUL 1

Abordări conceptuale privind criza economică

Motto: „Criza economică nu atinge deloc

pe cei bogați, găsitori întotdeauna

a unor soluții pentru a-și proteja

milioanele ci pe dezmoșteniții soartei”

(Camil Petrescu)

1.1. Noțiunea de criză economică

Criza, ca și războiul, face parte integrantă din viața societății omenești, în ansamblu ei. Nici o societate nu s-a dezvoltat și nu se dezvoltă linear, ci cunoaște momente simetrice, asimetrice, evoluții rapide și stagnări, progrese și regrese, situații de normalitate și de anormalitate, crize și conflicte.

Crizele devin probleme prioritare de reflecție și acțiune când manifestările lor afectează ordinea socială, viața unor mari comunități de oameni, iar efectele sau consecințele lor multiple nu mai pot fi controlate. Crizele, indiferent de natura și aria lor de manifestare (generală sau particulară), reprezintă un factor de tulburare a ordinii și stabilității sociale.

În funcție de domeniul de manifestare, crizele pot fi: politice, financiare, economice, administrative, educaționale, medicale, alimentare, morale, instituționale, militare, nucleare, ale valorilor spirituale, ale culturii naționale, ale sistemelor și tehnologiei, ale codurilor juridice etc.

Noțiunea de criză prezintă o relevanță cognitivă specială pentru științele despre om și societate. Spre deosebire de fenomenele și procesele din natură, care se produc independent de voința și conștiința oamenilor, fenomenele și procesele caracteristice lumii social - umane influențează în mod direct viața oamenilor și, ca atare, se impun cu prioritate în registrul de cunoaștere al științelor sociale.

Pentru economiști, examinarea crizei se poate face pe baza unor indicatori sintetici, cum ar fi, la nivel național, Produsul Intern Brut (PIB) și indicele producției industriale. Dinamica venitului mediu, rata șomajului, cursul bursier și cel al monedei naționale, evoluția numărului de unități economice aflate în faliment, indicele prețurilor sunt, de asemenea, repere semnificative pentru a judeca virulența și profunzimea unei crize economice.

Într-o accepțiune lărgită, criza economică privește întreaga economie a lumii, a unui continent, a unei țări, regiuni etc., iar accepțiunea restrânsă, se referă la criza unor ramuri și domenii economice (agricultura, transporturile, rețeaua bancară ș.a.).

1.2. Forme și tipologii de crize

Multitudinea de forme de manifestare ale crizei a făcut necesară, în sociologie, clasificarea ori tipologizarea acestora.

Există diferite tipuri de clasificări ale crizelor actuale. O primă clasificare ar fi următoarea:

- criza de mică amploare (conjuncturale) - sunt cele mai des întâlnite tipuri de criză, dar și cele mai puțin periculoase. Acestea determină șocuri externe precum: conflictele la frontieră, creșterea prețului petrolului pe piețele internaționale, calamități naturale în regiune, generând în același timp o scădere a PIB-ului și o creștere a șomajului.

- crizele structurale - acestea sunt determinate pe fondul unei lipse de adaptare/ajustare a organizării sistemului de producție intern la conjunctura internațională. Efectul crizelor structurale este unul destabilizator asupra unei economii a unei țări, dar și cu un impact prelungit;

- crizele sistemice - asemenea crize nu își pot găsi rezolvarea în cadrul economiei în situațiile unei structuri de producție date. Astfel, un sistem care este antrenat în economie trebuie reformat total, iar un bun exemplu este reformarea Sistemului Financiar Internațional.

De asemenea, în funcție de aria de răspândire, crizele pot fi generale și sectoriale sau particulare.

În raport de coordonata temporală a manifestării lor, întâlnim crize temporare sau de scurtă durată și crize de lungă durată (se întind pe parcursul mai multor ani).

O altă clasificare interesantă este realizată de Shintaro Ishihara (politician japonez) care a identificat cinci tipuri de crize economico - financiare:

- criza de balanță de plăți externe - reprezintă o prăbușire accentuată a rezervei internaționale. Măsurarea crizei de balanță de plăți are la bază ritmul de variației a rezervelor internaționale ale unui stat (rezerve prin intermediul cărora balanța de plăți externe regăsește echilibrul pentru un anumit timp determinat);

- criza de lichiditate în sectorul financiar bancar - o astfel de criză este definită ca fiind acea situație în care majoritatea băncilor dintr-o țară nu-și mai pot onora obligațiile de plată pe termen scurt (criza de lichiditate) sau pasivele băncii sunt mai mici decât activele conducând astfel la insolvență

- criza valutară - se caracterizează printr-o minimalizare semnificativă a cursului de schimb datorită creșterii intense de cerere de valută, dar și a presiunilor inflaționiste. Acest gen de criză este definită ca fiind acea situație în care cursul de schimb percepe în termeni nominali o scădere mai mare de 25% pe timpul ultimilor 12 luni sau o depreciere a cursului real mai mare de 10%;

- criză de datorie externă - reprezintă acea situație când o țară nu are capacitatea de a-și respecta serviciul datoriei externe, dar și ratele aferente acesteia;

- crizele financiare - creditele sunt retrase, tocmai acestei neîncrederi a investitorilor, de pe piețele financiare și readuse în țara originară.