Influența relațiilor informale asupra performanței în organizații

Introducere

In contextul economic actual, a fi performant este o calitate absolut necesara pentru a rezista in mediul competitiv, accentuat de criza economica mondiala. „Performanta, rezultatul efortului facut de individul motivat” (Preda M.2006.p.147). Ne intrebam insa ce sau cine motiveaza individul- Sa fie pachetul de recompense- Sa fie climatul cultural organizational- Managerul- Liderul echipei- Se pot oare obtine rezultate superioare in activitatea profesionala prin utilizarea retelei informale existente?

Lucrarea de fata incearca sa identifice gradul in care liderul informal precum si relatiile pe care acesta le dezvolta in cadrul unei organizatii, influenteaza pozitiv sau negativ performanta in activitate.

S-a plecat de la ideea conform careia, coeziunea grupului este un factor determinant al climatului organizational, si mai departe, al performantei. Acelasi climat organizational poate influenta pozitiv sau negativ starea psihica a fiecarui membru al organizatiei, ceea ce conduce la satisfactie sau insatisfactie, echilibru sau conflicte la eficienta sau ineficienta.

In evaluarea rezultatelor si a performantelor colectivului de munca, se invoca cifre, beneficii, prime, conditii de munca, dar in marea majoritate a cazurilor se omite faptul ca intregul proces de productie se petrece intre oameni si cu oameni. Resorturile energetice, organizarea, ierarhizarea, conducerea indivizilor care alcatuiesc o echipa, motivarea, stingerea conflictelor, administrarea situatiilor dintre ei sau dintre acestia si altii, sunt tot atatea probleme care influenteaza performanta si tot ce decurge din aceasta.

Precedate de introducere si cuprins, capitolele care alcatuiesc lucrarea trateaza aspecte teoretice fundamentale si specifice despre relatii si grupuri informale, performanta, si coeziune la nivelul grupurilor. Pentru a conferi lucrarii un caracter practic, aceasta cuprinde un studiu de caz in cadrul unei societati comerciale din Romania. Firma privata cu capital strain a carei obiect de activitate este producerea de curele de transmisie din cauciuc sau plastic.

Capitolul I.

Grupurile de munca si relatiile dintre acestea

1.1 Grupurile de munca

M. Sherif (1961), propune următoarea definiţie: “un grup este o unitate socială constând dintr-un număr de indivizi, care se găsesc unii cu alţii în relaţii de status şi de rol, stabilite după o perioadă de timp, şi care posedă un set de valori sau norme care reglementează comportarea reciprocă, cel puţin în problemele care privesc grupul”. Din cele de mai sus reies notele definitorii ale grupului:

- grupul se constituie ca un ansamblu de mai multe persoane, care se află în relaţii „ faţă în faţă”, relaţii de interacţiune şi de dependenţă reciprocă, mediate de implicarea într-o activitate comună;

- aceste raporturi pot fi subsumate conceptelor de status şi de rol;

- grupul dezvoltă în timp norme şi valori care reglează comportarea comună în vederea atingerii unui scop;

- se diferenţiază după funcţii sau sarcini.

Liantul grupului îl constituie interelaţiile – mai exact densitatea lor – şi ţelul comun, care au ca rezultat coeziunea grupului. Relaţiile reciproce se stabilesc atât pe bază emoţională cât şi pe bază funcţională.

Grupul este constituit dintr-o colecţie de indivizi şi interacţiunile lor specifice. Pentru realizarea diferitelor obiective, ca urmare a interacţiunii membrilor în cadrul grupului, se nasc norme de conduită, opinii şi atitudini colective. În acţiunile de rezolvare a problemelor dificile din viaţa grupului, se nasc stări de optimism, unitate în acţiuni, entuziasm, încredere reciprocă, interacţiunea membrilor grupului. Eşecul, nerezolvarea situaţiilor nedorite, provoacă neîncredere, nemulţumire, scindare a grupului, furie colectivă. Moralul grupului poate fi stimulat sau inhibat prin apariţia unor evenimente inedite. Se activează memoria colectivă, se suscită interesul sau dezinteresul, se stimulează acţiunea colectivă. Fenomenele enumerate mai sus apar numai ca urmare a interacţiunii dintre membrii grupului, cuprinzând şi afectând pe fiecare în parte şi pe toţi ca grup. Ele au un caracter impersonal, suprasocial, în sensul că, deşi fiecare individ îşi aduce contribuţia la apariţia lor, în expresia lor finală, nu pot fi reduse la nici una dintre contribuţiile individuale, oricât de importantă ar fi fost aceasta. Caracteristicile, legile de existenţă şi dezvoltare ale grupului mic sunt determinate de formaţiunea socio-economică, locul grupului în societate, caracteristicile şi legăturile lui reciproce cu societatea în ansamblu şi cu diferite elemente ale mediului social.

Ele au, aşadar, şi un pronunţat caracter moral, etic. Conduita individului devine acceptată sau respinsă din punct de vedere social. O asemenea particularitate a relaţiilor interpersonale se capătă în timp, când oamenii ajung la conştiinţa identităţii şi valorii umane. Prin urmare, relaţiile interpersonale oferă oamenilor şansa de a-şi depăşi limitele propriei individualităţi, de a trăi unii prin alţii şi astfel capătă un pronunţat caracter formativ.