Informația Economică

INTRODUCERE

Viaţa economică cunoaşte o multitudine de procese şi fenomene, de comportamente şi de strategii ale agenţilor economici, de reacţie şi mecanisme ce se manifestă ca răspuns la dinamica variabilelor pieţei. Mai mult decât atât, fiecare domeniu de activitate şi astfel şi agenţii economici se află sub incidenţa mai mare sau mai mică a unor instrumente de politică publică. Cu alte cuvinte, participanţii la viaţa economică pentru a face faţă exigenţelor economice trebuie să respecte nu numai legile pieţei şi concurenţei, dar şi cerinţelor impuse prin intervenţia puterii publice în domeniul respectiv.

În capitolul 1 am prezentat informaţia, generalităţi si formele inforamţiei dar am detaliat deasemenea costurile de tranzacţionare şi costurile de producţie.

În capitolul 2 am amintit istoria publicităţii precum şi tipurile de publicitate, dar şi politica de concurenţă şi formele acesteia.

În capitolul 3 am făcut un studiu de caz asupra informaţiei imperfecte revizuită prin aplicarea teoremei lui bayes şi am enunţat caştigătorii premiului nobel pentru studiu asupra informaţiei asimetrice în 2001 .

CAPITOLUL 1

IDEI, TEORII ŞI CONCEPŢII DESPRE INFORMAŢIA ECONOMICĂ

1.1.Informaţia

1.1.1.Generalităţi

Informaţia este furnizată de unele semnale care pot fi dirijate: preţuri, taxe, impozite, ratele dobânzii, cursul de schimb, gratuităţi,etc. Economia se dovedeşte şi din această perspectivă, nu numai o sursă inepuizabilă de informaţii, ci şi un edificiu fondat pe informaţii. Economişti de renume şi-au formulat programul de cercetare în domeniul informaţiilor şi unii au fost chiar recompensaţi cu Premiul Nobel pentru Economie.

Dintre achiziţiile recente ale ştiinţei economice, cele mai consistente teorii au ca temă de cercetare concurenta reală, incluzând problematica informaţiei imperfecte, incomplete şi asimetrice, dar şi analiza costurilor de tranzacţionare şi a costului căutării. Complexitatea şi diversitatea acţiunilor agenţilor economici au constituit pentru marii economişti din a doua jumătate a secolului al XX-lea tot atâtea surse de inspiraţie, dar şi de succes al teoriilor lor.

Din această multitudine de teorii le reţinem pe cele care au schimbat de o manieră decisivă modul de a gândi economia concurenţială, provocând totodată înnoirea limbajului economic.

1.1.2. Informaţia imperfectă şi concurenţa imperfectă

Din perspectiva procesului de achiziţionare a informaţiilor necesare fundamentării deciziilor şi pentru a înţelege mai bine realitatea, agenţii economici trebuie să ţină cont de costul achiziţionării informaţiilor şi al timpului pe care aceasta îl implică. În acest cadru teoretic, informaţia pură şi perfectă este percepută ca o simplă ficţiune, iar microeconomia tradiţională apare excedata la capitolul despre concurenţa. Autorii teoriei concurenţei imperfecte, între care G. Stigler şi H. Leibenstein sunt cei mai semnificativi, valorifica fundamentele tradiţionale ale concurenţei pure şi perfecte, dar dezvolta imperfecţiunea

informaţiei pentru o serie de situaţii specifice din realitatea economică şi pe care mulţi economişti le ignoră.

Astfel, într-o lucrare apărută în iunie 1961 "The economics of information" în

Journal of Political Economy, G. Stigler a cercetat problema informaţiei pe piaţa muncii în legătură cu analiza şomajului voluntar. După opinia sa, informaţia pe piaţa muncii este imperfectă. Ca urmare, pentru a căuta un loc de muncă cu condiţii mai bune, o persoană, care este prost plătită în vechiul loc de muncă sau care caută o ocupaţie care ar corespunde mai bine aspiraţiilor şi calificării sale, poate alege şomajul voluntar pentru a avea timpul necesar căutării unei noi ocupaţii. Această decizie va fi legată de un cost de oportunitate, numit şi cost al căutării, rezultat din compararea pierderilor (salariului pierdut, timpul alocat căutării, etc.) cu câştigul sperat din noua ocupaţie. Căutarea este privită ca o adevărata muncă, iar căutarea informaţiei va fi urmărită numai atunci când costul marginal al căutării va fi mai mic decât randamentul marginal obţinut pentru descoperirea celei mai bune situaţii de cumpărare.

Concepţia lui Stigler reintroduce ideea că exista şomaj voluntar legat de căutarea

unui loc de muncă (job search) , care nu trebuie confundat cu şomajul involuntar şi împotriva căruia este bine de luptat prin îmbunătăţirea informaţiilor disponibile.

H. Leibenstein a dezvoltat în studiul ,,Allocative Efficiency vs. "X-Efficiency",,

apărut în iunie 1966 în American Economic Reviw o analiză bazată pe studii sociologice, despre comportamentul în interiorul firmei - inerţia agenţilor, dorinţa fiecăruia de a-şi apăra aria de acţiune, imperfecţiunea informaţiei - argumente care dovedesc că în interiorul firmei se acţionează pentru nonmaximizarea profitului, ceea ce relevă irealismul unor ipoteze ale

microeconomiei tradiţionale.