Ingineria Valorii

Ingineria valorii se deosebeste fundamental de metodele clasice folosite si în

prezent la reducerea costurilor. În timp ce majoritatea acestora pornesc de la un obiect fizic, pentru care se cautã cele mai economicoase solutii de fabricatie, prin I.V se studiazã bunurile pornind de la nevoia socialã, de la functiile lor , de la serviciile pe care trebuie sã le aducã utilizatorului final.

Asadar spre deosebire de metodele clasice, care îmbunãtãtesc ceea ce

existã, I.V concepe sau reconcepe bunul în functie de necesitãti; ea urmãreste realizarea unei functii ignorând solutia actualã. Aceastã abordare permite stabilirea unor legãturi directe între functiile bunului si costurile necesare realizãrii lui. Între nivelul de importantã a functie în realizarea valorii de întrebuintare generale si cel al costului pe care îl antreneazã trebuie sã fie un raport proportional. În studiul de I.V este mai important costul functiei, costul bunului exprimã numai ceea ce se consumã, fãrã a exprima si ceea ce se obtine conform nevoiei sociale. Introducând notiunea de cost al functiilor, I.V determinã cheltuielile materiale si de muncã vie necesare pentru a conferii produsului fiecare dintre valorile sale de întrebuintare

1. Valoarea de intrebuintare a produsului.

Corespunzãtor teoriei obiective a valorii elaboratã de clasicii economiei politice, substanta valorii este munca producãtoare de bunuri încorporatã în ele. Pentru studiul de I.V prezintã interes mãrimea valorii produsului care, în acceptiunea aceleiasi conceptii, este datã de cantitatea de muncã socialmente necesarã pentru producerea acestuia. Este însã de retinut cã procesul de productie presupune cheltuieli de muncã vie si trecutã în activitãtile care preced productia propriu-zisã. De aceea alãturi de consumul total de muncã vie si materializatã determinat de producerea unui bun, în mãrimea valorii se includ si cheltuielile de muncã din amonte si avalul acesteia. Asupra mãrimii concrete a valorii bunului studiat, folositã în analiza raportului valoare de întrebuintare-valoare, vom reveni pe parcursul lucrãrii la stabilirea costului pe functii. Ceea ce trebuie retinut aici este sensul special care se acordã conceptului de valoare în studiul de I.V.

În mod obisnuit, valoarea unui bun este legatã de pretul plãtit si se apreciazã cã valoarea este cu atât mai mare cu cât bunul se vinde mai scump. În I.V conceptul de valoare are însã un sens foarte diferit de cel dat în vorbirea curentã. Astfel, valoarea bunului creste când acesta realizeazã mai bine functiile utile si la un cost cât mai redus posibil. , sau dacã tinem seama cã în raport se includ functiile care acoperã nevoia: , sau

Constatãm deci cã valoare se exprimã printr-un raport necuantificabil, dar care permite apropierea calitãtii de cost. Valoarea creste proportional cu satisfactiile aduse utilizatorului si invers proportional cu costul. Aceastã apreciere rezultã din observarea satisfactiilor pe care beneficiarul le obtine pe seama produsului si a unei evaluãri subiective a consideratiei afective care se ataseazã produsului - valoarea esteticã.

Mãrimea valorii induce o relatie directã între satisfacerea nevoii si cheltuielile necesare, deci apare ca raport între calitate si pret. În mod practic mãrimea valorii unui bun cu care se opereazã în studiile de I.V va fi determinatã de pretul acordat de cumpãrãtori sau costul înregistrat de fabricant.

Valoare de întrebuintare sau utilitatea exprimã însusirile unui produs de a satisface o anumitã nevoie socialã si este determinat atât de propietãtile corpului material, cât si de manopera care la modelat. Ea exprimã de asemenea, satisfactia pe care o oferã consumatorului folosirea produsului.

Valoarea de întrebuintare scoate în evidentã însusirile intrinsece ale produsului, dar pentru a fi recunoscutã si a cãpãta sens economic trebuie raportatã la o anumitã nevoie socialã. Asadar utilitatea economicã implicã stabilirea unor relatii între calitãtile sau caracteristicile produsului si cel putin una dintre nevoile individului sau societãtii. Rezultã cã prin intermediul valorii de întrebuintare se reflectã raporturile dintre om si bunuri, dintre nevoile acestuia si caracteristicile bunului.

Existã adeseori situatii în care omul nu se poate folosi de caracteristicile unui bun. În acest caz nu se recunoaste valoarea de întrebuintare a bunului, el nu are capacitatea de a satisface o nevoie, de a oferi o satisfactie. Ca urmare, desi valoarea de întrebuintare are determinãri în proprietãtile intrinsece ale orcãrui bun economic, ea are si un caracter subiectiv, depinzând de raportul pe care fiecare individ îl stabileste între bunul economic si nevoile sale.

Valoarea de întrebuintare are o importantã deosebitã în economia de piatã, ea fiind esentialã pentru vânzarea mãrfurilor la un pret care sã asigure recuperarea cheltuielilor si obtinerea unui profit. Întrucât valoarea de schimb a unei mãrfi este tocmai valoarea socialã, rezultã cã prin studiul de I.V se realizeazã concomitent douã lucruri: satisfacerea la nivel corespunzãtor a nevoii sociale si, în acelasi timp, se asigurã producãtorului un profit ca urmare a micsorãrii valorii individuale a bunului. Prin aceasta metoda realizeazã de fapt un raport maxim între valoarea de întrebuintare si valoarea bunului. Posibilitatea maximizãrii raportului derivã din conceptia specificã cu care sunt studiate bunurile în cadrul I.V, respectiv prin analiza functionalã care permite depistarea functiilor inutile si înlãturarea suportului material (reper, piesã) care le asigurã, deci a costurilor inutile care încarcã valoarea bunului fãrã a-i mãri în mod proportional valoarea de întrebuintare.

2. Descrierea componentelor produsului:

In cazul produsului nostru valoarea d intrebuintare este aceea ca asigura deplasarea persoanelor in cadrul concursurilor sportive de viteza specifice produsului.

Produsul se compune din trei subansamble: placã, furcã oscilantã si sistemul de roti. Aceastã constructie se realizeazã cu 17 repere, dintre care douã sunt turnate (CuSn14T), trei vulcanizate, unul injectat.

Placa de sustinere este reperul care suportã greutatea utilizatorului si constituie baza skateboard-ului. Ea poartã informatii privind simbolul produsului si denumirea organizatiei care la fabricat. Se realizeazã din polipropilenã si asigurã elasticitatea necesarã produsului.

Flansa este reperul care permite fixarea sistemului de amortizare si rulare a skateboard-ului.

Furca oscilantã face parte din sistemul de amortizare si rulare. Împreunã cu amortizoarele si tampoanele din cauciuc asigurã amortizarea socurilor ce apar în cazul unor denivelãri ale benzii de rulaj. Pe axul încorporat în furcã sunt fixate rotile.