Inspecția fiscală la SC Dumacom SRL

CAPITOLUL 1

INSPECŢIA FISCALĂ

1.1 Rolul inspecţiei fiscale

Inspecţia fiscală are ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată, precum şi a accesoriilor aferente acestora. Inspecţia fiscală ajută instituţia să-şi îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică şi metodică, care evoluează şi îmbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de administrare

Scopul prezentelor reglementări interne este de a organiza şi exercita unitar activitatea de inspecţie fiscală în cadrul Activităţii de Control Fiscal şi a structurilor sale.

Structura activităţii de inspecţie fiscală vizează:

- servicii de control fiscal 1 – 4;

- serviciul de investigaţie fiscală;

- serviciul control fiscal – marii contribuabili;

- serviciul informaţii şi monitorizare fiscală;

- serviciul de conformitate fiscală;

- biroul de control al gestionării şi administrării patrimoniului public şi privat al statului;

- compartimentul programare, coordonare, sinteză şi îndrumare a activităţii de control fiscal.

Şeful structurii interne = persoana responsabilă cu organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice fiecărui sector.

Supervizor = şeful activităţii de control.

Supervizare = activitatea de îndrumare, consiliere, supraveghere şi verificare efectuată de către supervizor asupra echipei de inspecţie fiscală, care se realizează prin vizarea actelor şi documentelor de inspecţie fiscală întocmite de inspectorul fiscal.

1.2 Tipuri de inspecţie fiscală

Conform O.G. nr. 92/2003 republicată privind codul de procedură fiscală, tipurile de inspecţie fiscală sunt:

- inspecţia fiscală generală, care reprezintă activitatea de verificare a tuturor obligaţiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioada de timp determinată;

- inspecţia fiscală parţială, care reprezintă activitatea de verificare a uneia sau mai multor obligaţii fiscale, pentru o perioadă de timp determinată.

Natura şi complexitatea sistemului fiscal existent în fiecare stat, determină modul în care se va desfăşura controlul fiscal.

În acest sens, cele mai frecvent întâlnite forme de control fiscal sunt: controlul formal, controlul documentar şi controlul extern.6

Controlul formal este cel care se exercită asupra declaraţiilor depuse de contribuabili, după ce acestea au fost primite de către serviciile însărcinate cu acest obiect de activitate.

Desfăşurarea controlului formal constă în verificare, din punct de vedere al formei, a tuturor elementelor înscrise în declaraţii, scopul fiind de a depista erorile, în vederea evitării anomaliilor şi a blocajului procedurii de impozitare.

De obicei, această fază a controlului fiscal se exercită în momentul recepţionării declaraţiilor, prin verificarea datelor generale de pe declaraţia supusă verificării şi de pe alte documente, luând forma unei verificări pregătitoare, pentru a permite exploatarea ulterioară a acestor documente.

Controlul documentar constă în verificarea datelor înscrise în declaraţiile de impunere depuse de contribuabil, comparativ cu situaţia fiscală a contribuabilului.

Această formă de control se desfăşoară la locul de depunere a declaraţiilor şi presupune: studierea dosarului; controlul exactităţii datelor şi informaţiilor; concluzii şi continuarea controlului.

Exercitarea controlului documentar vizează: depistarea contribuabililor ce nu au depus declaraţiile de impunere; depistarea declaraţiilor eronate sau incomplete; depistarea contribuabililor rău platnici; depistarea contribuabililor ce realizează acte şi fapte de evaziune fiscală; selectarea dosarelor pentru exercitarea controlului extern.

Controlul extern se efectuează la sediul contribuabilului, ulterior depunerii de către acesta a declaraţiilor de impunere şi presupune verificarea înscrisurilor din declaraţiile depuse cu documentele şi elementele înregistrate în contabilitate, cu realităţile faptice constatate pe teren.

Controlul fiscal extern presupune parcurgerea a două mari etape, respectiv controlul contabilităţii contribuabilului (modul de înregistrare în contabilitate a întregii activităţi, în special cele care fac obiectul impozitării; modul în care au fost respectate principiile contabilităţii şi principiile fiscale; confruntarea datelor şi informaţiilor înscrise în contabilitate cu datele şi informaţiile ce provin de la unităţile economice cu care contribuabilul se află în relaţii economice; controlul sincerităţii declaraţiilor de impunere) şi verificarea ansamblului situaţiei fiscale a contribuabilului (verificarea situaţiei patrimoniale şi de trezorerie).

În funcţie de relaţia directă cu entităţile controlate, se disting următoarele forme ale controlului fiscal:

 Controlul integral – cuprinde verificarea întregii activităţi a entităţii controlate, a operaţiunilor desfăşurate şi a documentelor întocmite şi se impune, în special, în cazul în care apar nereguli şi abateri deosebit de grave.