Instruirea și Perfecționarea Personalului din Administrația Publică Centrală

INTRODUCERE

Transformările intervenite în Republica Moldova după prăbuşirea imperiului sovietic în plan politic, economic şi social, au determinat în mod firesc schimbări de substanţă şi în planul concret al organizării şi funcţionării administraţiei statului.

Atât în plan structural-organizatoric, cât şi cel material-funcţional, administraţia publică a căpătat o nouă filosofie, dobândind o configuraţie inedită în sistemul global al administraţiei din Republica Moldova. Fiind chemată să satisfacă interesul general exprimat prin lege.

O organizare optimă nu poate fi rezultatul întâmplării, orice organizare trebuie fundamentată ştiinţific. Deci, funcţionarea raţională şi eficientă a administrării publice cere implimentarea metodelor ştiinţifice de organizare a activităţilor administrative.

Desfăşurarea eficientă a reformei administraţiei publice depinde în mare măsură de gradul de competenţă şi profesionalism al orga¬nelor administraţiei publice şi al personalului ce activează în ele.

De felul în care personalul concepe problemele reformei şi sarci¬nile ce stau în faţa organelor respective, în legătură cu desfăşurarea ei, de modul în care le soluţionează, de măsura în care îşi asumă res¬ponsabilitatea pentru consecinţele activităţii lor, de felul în care conlucrează cu cetăţenii, depinde eficienţa transformărilor în acest domeniu de activitate.

În sfera administraţiei publice de activitate au fost comise erori serioase. Deseori, în organele administraţiei publice, atît centrale cît şi locale, erau atrase cadre incompetente, fără experienţă nu numai în domeniul adminis¬traţiei publice, ci şi în activitatea de muncă în general. Viaţa a demonstrat că o atare practică este nu numai incorectă, dar şi dăunătoare, iar consecinţele ei sînt resimtiţe şi pînă astăzi.

Creşterea numerică, din an în an, a funcţionarilor încadraţi în in¬struirea profesională, precum şi noile sarcini ce le înaintează reforma administraţiei publice, legate de conţinutul, metodele şi formele per¬fecţionării profesionale a funcţionarilor publici, pun la ordinea de zi problema modernizării instruirii, căutării de noi soluţii în organizarea şi desfăşurarea procesului de perfecţionare profesională a funcţiona¬rilor publici.

În acest context, mi-am propus, ca în referat să reflect instrumentele şi mecanismele existente de realizare a instruirii şi perfecţionării personalului din administraţia publică.

1. INSTRUIREA PERSONALULUI DIN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ

Exercitînd conducerea generală a administraţiei publice, Guvernul Republicii Moldova, în Programul său de activitate pentru anii 2006-2010, printre direcţiile prioritare de activitate, evidenţiază şi sar¬cina de organizare a pregătirii cadrelor pentru organele administraţiei publice. Şi aceasta este firesc, deoarece reformarea societăţii, edifica¬rea şi funcţionarea după modele noi a structurilor administrative, fac să devină necesară constituirea unui sistem calitativ nou de formare a funcţionarilor pentru serviciul public.

De regulă, funcţionarii organelor administraţiei publice în ţara noastră erau şi, în mare măsură, continuă să fie recrutaţi din rîndurile absolvenţilor instituţiilor universitare, care s-au manifestat prin acti¬vitatea lor la locul de muncă. Buna pregătire teoretică, aptitudinile organizatorice, ţinuta morală sînt calităţile care trebuie să se ia nu¬maidecât în considerare atunci cînd se efectuează actul de recrutare a personalului pentru organele administraţiei publice. Dar a fi un spe¬cialist într-un anumit domeniu de activitate nu este îndeajuns pentru exercitarea eficientă a unei funcţii publice. Pentru aceasta se cere un anumit volum de cunoştinţe în domeniul administrării şi anumite ap¬titudini care pot fi însuşite printr-o instruire specială.

Pregătirea personalului pentru funcţiile publice se poate realiza prin învăţămîntul superior de lungă durată (universitar) şi superior de scurtă durată (colegial). În practică, se aplică principiul întrepătrunderii a funcţionarilor cu studii medii şi superioare. Se consideră neraţională ocuparea de către candidaţii cu studii superioare a funcţiilor pentru care este suficientă pregătirea medie de specialitate. Aceasta ar însemna o organizare neraţională a resurselor umane. Pregătirea personalului pentru funcţii de conducere de nivel su¬perior cu un pronunţat caracter politic presupune, pe lîngă absolvirea unei instituţii de învăţămînt superior, şi o pregătire temeinică postuniversitară. Practica dovedeşte că în cadrul studiilor postuniver¬sitare se cere, în afară de studierea diferitor prevederi legale privind funcţionarea administraţiei publice, să fie însuşită ştiinţa administra¬ţiei, să se cultive priceperea de a se orienta în principiile administra¬ţiei publice şi în materiile fundamentale politico-juridice şi econo¬mice din această sferă importantă de activitate.