Instrumente de Implementare a Politicii Monetare în România

POLITICA MONETARA

Isi propune sa actioneze cu un caracter global asupra variabelelor economice: pret, nivel de activitate, utilizare a fortei de munca, echilibru extern. Aceasta actiune se exercita prin intermediul variabileleort monetare, ele insele imperfect controlabile.Aceste variabile sunt numite oibiective intermediare si reprezinta obiectivul politicii monetare. Obiectivele intermediare sunt agregatele monetare si de credit, rata dobanzii si rata schimbului.

Autoritatile monetare dispun de instrumente de actiune asupra variabelelor monetare.Ele sunt uneori directe si coercitive (controlul creditului sau schimburilor), dar trebuie sacedeze in fata mecaniasmelor mai indirecte lasand sa actuioneze legile pietei, capacitatea deadaptare a sistemului financiar. De indata ce au puterea de a creea cea mai mare parte a masei monetare, bancile apar ca fiind dotate cu o putere considerabila, deoarece supravegheazaalocarea unei resurse speciale: moneda. Nu este deci, asa cum se descria in secolul al XIX-lea,vorba de un comert asemanator celorlalte. Puterea bancilor este, in acelasi timp,macroeconomica(mai ales p[rin volumul monedei create), mezoeconomica(prin optiunile deorientare a creditelor, ele dirijeaza politica industriala) si microeconomica( in relatiile cuclientele).

In plus, in cursul ultimilor decenii, bancile au insotit si uneori au devansatinternationalizarea economiei. Aceasta le confera noi responsabilitati de natura geopolitica.

Politica monetara este o componenta esentiala a politicii economice. Prin masurile specifice pe care le promoveaza, autoritatile monetare incearca sa regleze nivelul cererii agregate din economie, influientand nivelul lichiditatii, conditiile de acordare si disponibilitatea creditului I economie. Obiectivele politicii monetare trebuie sa fie integrate incadrul mai larg al politicii economice, de performantele fiecarui grup de politici depinzandsuccesul de ansamblu.

Elementele ce definesc politica monetara, in sinteza realizata recent de guvernatorul BNR,sunt grupate astfel:

Teoriile economice, care au creat cadrul interventiai statului prin intermediul banilor si mersul gandirii monetariste in diferite perioade istorice;

Obiectivele politicii monetare, avand in vedere diversitatea remarcabila, chir inlumea contemporana, a acestor obiective: echilibrul monetar, echilibrul economic general, stabilitatea monedei nationale, stabilitatea preturilor,stimularea activitatii economice etc.;

institutiile care stabilesc obiectivele politicii monetare( Parlament, Guvern, banca centrala); se remarca tendinta de a stabili obiectivele politicii monetare printr-un text neechivoc de lege, ceea ce reduce disputele in acest domeniu;

reglementarile, instrumentele si mecanismele de transmitere a politicii monetare, care pot fi grupate in domeniile cunoscute ale interventionismului monetar (controlul masei monetare, operatiuni pe piata, reserve minime obligatorii ale bancilor, rezervele internationale de aur si valuta convertibila,cursul de schimb, supravegherea bancara etc.);

integrarea politicii monetare in celelalte mari grupe ale politicii economice(politicile fiscal-bugetare, politicile de control al veniturilor, politicile industriale si specifice ale statelor etc.) si formularea mixului de politicieconomice;

corelarea polirticii monetare a unui stat cu politicile altor state si formularea politicii monetare in planul organismelor regionale( Uniunea Europeana siBanca Centrala Europeana) si organismelor internationale (FMI), pentrurealizarea echilibrului monetar intern, extern si international.

Pe plan intern,rolul politicii monetare se realizeaza prin reglarea cererii de monedade schimb si de plata. Dar reglarea respective nu este un scop in sine. Printr-o asemenea masura se urmaresc stabilitatea preturilor, deplina ocupare a fortei de munca, expansiunea economica etc.

Pe plan extern,politica monetara si miscarile externe de capitaluri sunt de natura dubla. Pe de o parte politica monetara poate sa caute incurajarea intrarilor sau iesirilor decapitaluri pentru reechilibrarea balantei de plati. Pe de alta parte, ea incearca sa gaseasca modalitati de a suporta presiunile valutare din exterior atunci cand miscarile de capital se deruleaza speculative. Bineinteles, se recurge la aceasta politica daca autoritatile monetare nationale nu au putere notabila de a evita astfel de presiuni.

Politica monetara reprezinta unul din instrumentele politicii economice, prin intermediul caruia se actioneaza asupra cererii si ofertei de moneda din economie. Importanta politicii monetare rezulta din obiectivul fundamental al acesteia, respective stabilitatea preturilor, la care se adauga limitarea inflatiei si mentinerea valorii interne si externe a monedei. Responsabilitatea indeplinirii acestoe obiective revine Bancii Centrale, care detine monopolul in formularea si transpunerea in practica a obiectivelor politicii monetare.Stabilitatea preturilor constituie obiectivul fundamental al politicii monetare dar,in acelasi timp, reprezinta un obiectiv central al politicii economice, alaturi de crestere a economica durabila, ocuparea deplina a fortei de munca, sustenabilitatea balantei de plati.Pentru atingerea acestor obiective, la nivelul fiecarei tari, sunt identificate instrumentele care sa conduca la cele mai bune rezultate, dintre care cele mai inseminate sunt: politica fiscala, politica veniturilor, politica monetara, poltica valutara si politica comerciala.Politica monetara contribuie la realizarea politicii economice si prin obiectivele sale specifice, care constau in urmatoarele:a)cresterea masei monetare pana la un nivel optim; b)mentinerea ratei dobanzii la un nivel corespunzator; c)practicarea unui nivel optim al ratei de schimb;d)alocarea optima a resurselor financiare (fonduri pentru creditare) in cadrul economiei;

2.INSTRUMENTELE POLITICII MONETARE

Pentru indeplinirea obiectivelor de politica monetara pot fi utilizate instrumente directe si indirecte, intre care este posibila stabilirea urmatoarei distinctii:- instrumentele indirecte sunt utilizate de catre Banca Centrala in relatiile cu celelalte banci si cu agentii nefinanciari. La modul traditional, aceasta categorie include instrumentecare permit controlul asupra costului si asupra cantitatii de moneda centrala;

- instrumente directe sunt reprezentate de masurile care ii afecteaza, in mod direct, pe utilizatorii si detinatirii de moneda, inclusive institutiile financiare. Dinte acestea prezinta importanta: incadrarea creditului, fixarea administrativa a unor rate ale dobanzii si controlul asupra ratei de schimb.

Setul de instrumente şi proceduri prin care banca centrală implementează politica monetară în vederea atingerii obiectivului său fundamental formează cadrul operaţional al politicii monetare.

Principalele instrumente de politică monetară pe care BNR le are la dispoziţie conform reglementărilor în vigoare sunt:

• operaţiunile de piaţă monetară

• facilităţile permanente acordate instituţiilor de credit

• rezervele minime obligatorii (RMO).