Instrumente Financiare Derivate - Contractele Futures

CAPITOLUL 1

INSTRUMENTE FINANCIARE DERIVATE

1.1. Scurt istoric al derivatelor

La sfarsitul anului 1630, Tulipomania – Mania bulbului de lalea olandeza – se raspandise in Olanda si in Anglia. In Olanda, optiunea avand ca suport bulbi de lalea fusese inregistrate la Amsterdam inca de la inceputul anului 1630, iar in Anglia, se emiteau contracte la termen la Bursa Regala inca din 1630. Spectaculoasele tranzactii si castiguri realizate in comertul cu bulbi de lalea au fost urmate de o la fel de spectaculoasa cadere a pietei, cu pierderea unor adevarate averi, intre 1633-1637.

Unul dintre primele exemple de tranzactie cu livrare la termen (futures) s-a consemnat la Piata de Orez Yodora din Osaka, Japonia.

Instrumentele finaciare derivate sunt contractele la termen standardizate de tip futures, optiuni si combinatii ale acestora, care confera operatorului anumite drepturi viitoare privind tranzactionarea activului-suport. Acestea mai sunt denumite contracte viitoare.

1.2. Importanta detinerii produselor derivate

Produsele derivate sunt instrumente financiare foarte importante pentru gestionarea riscurilor, permitand, de asemenea ca acestea sa fie separate si controlate cu mai multa precizie. Produsele derivate sunt folosite pentru a transfera elementele de risc si, de aceea, pot actiona ca forma de asigurare. Aceasta transferare a riscului presupune ca fiecare parte implicata in contract ar trebui sa fie in masura sa identifice toate riscurile inainte de incheierea contractului.

Este, de asemenea, important de amintit ca produsele derivate au un activ-suport, astfel incat riscurile in tranzactionarea lor pot sa se schimbe in functie de ceea ce se intampla activului de referinta. De exemplu, daca stabilirea pretului pentru un produs derivat se bazeaza pe pretul la vedere al marfii, care se modifica zilnic, atunci si riscurile produsului derivat se schimba, de asemenea, zilnic. Aceasta inseamna ca riscurile si pozitia produselor derivate trebuie monitorizate constant, intrucat sumele de castigat sau de pierdut pot fi substantiale.

1.3. Utilizatorii produselor derivate

Produsele derivate pot fi utilizate de catre o parte ce este expusa unui risc nedorit, pentru a trece acest risc asupra unei alte parti, doritoare sa-l accepte.

Initial, producatorii de marfuri utilizau contracte forward si contracte futures pentru a proteja preturile contra fluctuatiilor si, prin aceasta, pentru a-si reduce riscurile.

Producatorii industriali utilizeaza, de asemenea, produse derivate pentru a-si proteja pozitiile, cu scoplul de a previziona si stabiliza costurile lor de productie.

Daca producatorii de marfuri vor sa-si protejeze pozitiile, partea cealalta a contractului este preluata de alti producatori care se afla in situatia de a se proteja contra fluctuatiilor (hedgers) sau pot fi speculatori. Un speculator ia o pozitie opusa celei a unui hedger si se expune pe sine cu speranta ca va profita de schimbarile de pret in avantajul sau. Exista de asemenea, arbitrajeuri care tranzactioneaza produse derivate cu scopul de a exploata orice diferenta de pret intre diferitele piete de produse derivate sau intre preturile de exercitare ale instrumentelor derivate si cursurile spot (la vedere) ale activelor-suport.

Instrumentele derivate sunt utilizate si de catre guverne, corporatii internationale si investitorii institutionali sau financiari majori. Aceste grupari diferite utilizeaza produsele derivate pentru sprijinirea atingerii urmatoarelor obiective:

- costuri internationale de finantare mai scazute

- asigurarea unor cursuri de schimb mai bune pe pietele internationale

- protejarea contra riscurilor de fluctuatie a pretului

- diversificarea finantarii si gestionarea riscului