Integrare Economică

1.1. Originile termenului de integrare economicã regionalã

În domeniul ştiinţei economice, termenul de “integrare” a fost folosit pentru prima oarã în strânsã corelaţie cu organizaţiile industriale pentru a exprima un ansamblu de tranzacţii între firme prin aranjamente, carteluri, concerne sau fuziuuni pe o axã verticalã în sensul punerii în relaţie a furnizorilor cu utilizatorii şi pe o axã orizontalã referitoare la înţelegerile între competitori. În sensul ccmbinãrii unor economii naţionale distincte, termenul are un istoric relativ scurt în literatura de specialitate, el neapãrând mai înainte de anul 1940.

Astfel deşi în anul 1941, în cadrul Societãtii Naţiunilor a avut loc o dezbatere cu tema “Integrarea economicã a anumitor zone şi grupuri de ţãri aşa cum rezultã din statisticile de comerţ exterior”, cu toatã denumirea generoasã a acestei mese rotunde, termenul de integrare nu a fost menţionat nici mãcar o data în conţinutul comunicãrilor prezentate.

În decembrie 1942 douã comunicãri folosind conceptul de integrare economicã au fost prezentate la o reuniunne a Asociaţiei Economice Americne de Falke HILGERDT intitulatã “Cazul comerţului multilateral” şi de Antonin BASCH cu titlul “Regionlismul economic european” În aceste comunicãri HILGERDT vorbea despre “schimburile multilaterale de bunuri şi servicii, care genereazã o integrare economicã a ţãrilor într-o manierã profitabilã pentru toţi” şi sugeraa cã “acea integrare naţionalã la care ne referim va fi obţinutã prin coordonarea politicilor economice naţionale, în special înn domeniul comerţului exterior”, iar BASCH se ocupa de situaaţia “revenirii la evoluţiile antebelice ale autosuficienţei de toate felurile” şi de “comerţul intraeuropean menit sã genereze o mai puternicã integrare a economiei europene”.

Tot în cursul anilor ’50 termenul de “integrare economicã” migreazã din lucrãrile de specilitate ale economiştilor spre limbajul oficial al marilor cancelarii ale vremii de la Londra, Paris, Washington sau altele. Astfel anul 1948 ne oferã o bogatã literaturã de specialitate şi numeroase documente oficiale în care acest termen este folosit tot mai mult. Cel mai adecvat conţinut îl conferã termenului Paul HOFFMAN, administratorul Adminnistraţiei Cooperãrii Economice, care, adresându-se Organizaţiei de Cooperare Economicã Europeanã (O.E.E.C.), sublinia urgenţa progreselor cãtre o “integrare a Europei Occidentale” explicând demersul sãu în urmãtoarele cuvinte: “substanţa unei astfel de integrãri va fi crearea unei largi pieţe unice în interiorul cãreia restricţiile cantitative în calea mişcãrii bunurilor, barierele monetare în calea fluxurilor de piaţã şi eventual taxele vamale vor fi deplin înlãturate”.

Corespondentul de la Paris al ziarului New York Times scria la 01.11.1949 cã:”Domnul HOFFMAN a folosit termenul de integrare de 115 ori sau o data la fiecare 100 de ccuvinte din discursul sãu. Este un cuvânt care a fost folosit rareori, dacã nu deloc de oamenii de stat europeni, având legãturã cu Planul Marshall, pentru a descrie ce se va întâmpla cu economiile europene”.

La momentul actual înregistrãm o abundenţã de definiţii contradictorii ale termenului de integrare economicã. Cei care utilizeazã conceptul sunt în principiu de acord cu o problemã şi aanume, cã integrarea poate fi înţeleasã atât ca un proces cât şi ca o stare de fapt la care se ajunge printr-o înlãnţuire de transformãri. Dacã vorbim de stadiu al unui proces, ca este vorba de unul intermediar sau un stadiu final nu este foarte clar, aceastã ambiguitate permiţându-ne sã vorbim de integrare completã sau incompletã.

Existã un larg consens în rândul analiştilor asupra a cel puţin trei aspecte:

1. integrarea economicã se referã în special la diviziunea muncii şi specializarea intra şi internaţionalã;

2. integrarea economicã presupune libertatea şi mobilitatea circulaţiei bunurilor, serviciilor sau factorilor de producţie sau a tuturor aacestora;

3. integrarea economicã este în strânsã corelaţie cu tratamentul comercial diferenţiat sau discriminatoriu în ceea ce priveşte originea sau destinaţia bunurilor, serviciilor şi factorilor de producţie.

Una dintre cele mai cuprinzãtoare sinteze asupra definirii conceptului de integrare economicã o gãsim la Bela BALASSA , el propunând respingerea definirilor prea generale. Astfel susnumitul a pledat pentru integrarea economicã redusã la o stare de fapt sau ansamblu de procese prin care diferite state constituie un grup sau un bloc comercial regional.