Integrare regională în America de Nord

Rezumat introductiv

Extinderea procesului de regionalizare la scara planetara prin aparitia unor noi grupari de cooperare si integrare economica, a determinat tarile dezvoltate din America de Nord sa se gandeasca si ele la o forma de asociere care sa le reprezinte mai bine interesele si sa le acopere de risc in relatiile cu celelalte state ale lumii, aflate si ele in astfel de raporturi.

La 2 mai 1948 este semnata carta O.S.A..Ea este inima unui dispozitiv vizand, sub directia SUA, protejarea continentului American impotriva oricarei agresiuni exterioare si mai ales impotriva amenintarii, in epoca de inceput a comunismului si a Uniunii Sovietice.

In acest sens, primii pasi a fost in rezolvarea acestei probleme au fost incheierea trataelor intre SUA si Canada : Autopact si FTA- Free Trade Agreement, care au reprezentat niste precursori celebri pentru viitorul acord de liber schimb – NAFTA-North American Free Trade Agreement.

Autopact era considerat drept un model pentru acord sectorial de comert liber.Autopact a fost semnat în 1965 între Canada şi SUA, a eliminat taxele vamale pentru autoturismele fabricate în una din cele două ţări şi expediate în cealaltă ţară.

Cunoscut sub denumirea simplă de FTA (Canada-United States Free Trade agreement), Acordul de comerţ liber între cele două ţări a decis eliminarea totală a taxelor vamale în schimburile reciproce.

La 12 august 1992, şefii de stat ai SUA, Canadei şi Mexicului au semnat Tratatul Comerţ Liber al Americii de Nord (TLCAN), cunoscut sub denumirea de NAFTA, după iniţialele în limba engleză ale documentului „North American Free Trade Agreement”. NAFTA asigură reducerea sau suspendarea taxelor vamale între ţările membre, dar fiecare dintre acestea menţine un tarif vamal şi măsuri protecţioniste proprii în relaţiile cu terţii.Pe lângă desfiinţarea barierelor comerciale, Tratatul mai conţine o serie de angajamente în materie de servicii de telecomunicaţii şi financiare, investiţii, proprietate intelectuală, agricultură, etc., precum şi norme comerciale de salvgardare, antidumping şi compensatorii.

FTAA (Free Trade Area of the Americas) este denumirea dată procesului de extindere a NAFTA spre celelalte ţări din emisfera vestică, exceptând Cuba. Cu o populaţie care ajunge la 800 de milioane şi un PNB de 11 trilioane de dolari, FTAA devine cea mai mare zonă de comerţ liber din lume.

Totodată, este şi cel mai complex tratat, având scopuri extrem de diverse. De la început, mari corporaţii, asociaţii şi grupuri au reprezentat o parte integrală din procesul FTAA.

Organizatia Statelor Unite ale Americii ( O.S.A)

La 2 mai 1948 este semnata carta O.S.A..Ea este inima unui dispozitiv vizand, sub directia SUA, protejarea continentului American impotriva oricarei agresiuni exterioare si mai ales impotriva amenintarii, in epoca de inceput a comunismului si a Uniunii Sovietice.In acelasi timp sunt stabilite tratatul interamerican de asistenta mutuala ( pactul de la Rio ) si Tratatul American pentru reglementarea pasnica a diferendelor( pactul de la Bogota).

Adunarea Generalaeste organul suprem si plenar ce fixeaza politica generala a O.S.A. Ea este asistata de 3 consilii : Consiliul permanent, Consiliul economic si social interamerican si Consiliul interamerican de educatie, stiinta si cultura ( aceste doua din urma au fuzionat in Consiliul interamerican pentru dezvoltare integrate). Exista de asemenea un comitete juridic interamerican.

O.S.A dispune in sfarsit de un secretar general care, de la reforma O.S.A din 1985, a dobandit o dimensiune politica( el cauta solutii pentru crize si pentru conflicte).

In 1996 , O.S.A cuprinde 35 de memebri reprezentand toate statele americane cu exceptia Cubei ( exclusa la cererea SUA in 1962). Canada se alatura organizatiei in 1990.Din 1959 este dotata cu o comisie interamericana de protectie a drepturilor omului, inspirata din Conventia europeana a drepturilor omului si libertatilor fundamentale; acest dispozitiv poate sa fie de un interes major. Comisia stabileste raporturi generale dar primeste si cereri in particular.Din 1978 o Curte este susceptibila de a fi sesizata de recursuri individuale (bineinteles, numai pentru statele care au subscris la aceasta posibilitate. In aceasta a doua jumatate a anilor ’90, 25 de state latino-americane au ratificat acest dispozitiv; numai 15 state au acceptat competenta Curtii S.U. , cea mai mare putere a Americilor, nu fac parte dintre acestea.

Autopact (1965)

O incursiune în istoria relativ recentă a relaţiilor intra-nordamericane

evidenţiază că NAFTA este, într-un fel, o urmare firească a credinţei nestrămutate în forţa comerţului şi investiţiilor libere.

NAFTA apare ca o abordare modernă şi o continuitate a drumului deschis în perioada postbelică a doi precursori celebri: Autopact şi FTA.Experţii au considerat Autopact drept un model pentru un acord sectorial de comerţ liber. Autopact, semnat în 1965 între Canada şi SUA, a eliminat taxele vamale pentru autoturismele fabricate în una din cele două ţări şi expediate în cealaltă ţară. Aceasta a permis producătorilor de autoturisme din ambele ţări să-şi programeze mai bine producţia. Graniţa dintre SUA şi Canada a înregistrat în 1995 un flux reciproc de schimburi cu autovehicule şi componente auto de circa 70 mld. USD. Practic, un sfert din schimburile intra-nord-americane (exclusiv Mexic) sunt reprezentate în prezent de schimburile de autovehicule şi componente auto.