Integrarea economică europeană

1. Conceptul de integrare economică. Esenta si avantajele integrări economice internationale

Integrare economică – o formă complexă de colaborare dintre state, manifestată în diverse sfere de activitate, pentru care sunt caracteristice interferenţe economice ale statelor partenere şi care sunt marcate pe termen lung de interdependenţe de ordin tehnic, tehnologic şi economic.

Integrare economică – proces de unificare a statelor pe bază dezvoltării interdependenţelor şi diviziunii muncii între economiile naţionale, interacţiunea lor la diferite niveluri şi sub diferite forme.

Integrare economică – cuprinde măsuri destinate eliminării discriminatorii între unităţile

Economice ce aparţin unor state naţionale diferite, sau absenţa diferitelor forme de discriminare între economiile naţionale.

Avantajele integrării:

- permite membrilor săi să participe mai activ la schimburile economice internaţionale, valorificarea mai eficientă a pieţe comune şi proprii;

- rezolvarea mai legeră a problemelor de politică comercială;

- oferă folosirea avantajelor economiei la scală;

- integrarea accelerează reformele economice şi procesele de macrostabilizare;

- integrarea oferă accesibilitate mai mare a agenţilor economici la resursele economice care sunt repartizate neuniform;

- grupările regionale sunt atractive pentru investiţiile străine decât economiile luate individual. ISD-urile sunt însoţite de transferul de tehnologie şi de tehnici de management moderne;

- depăşirea subdezvoltării;

- intensificarea concurenţei;

- crearea unor medii favorabile de politică externă, asigurarea securităţii comune;

- consolidarea democraţiilor.

2. Factorii determinanti ai integrării economice.

Factorii determinanţi ai integrării.

1. Nivelul apropiat al dezvoltării economice şi al gradului de maturitate a economiei de piaţă a ţărilor integrate;

2. Prezenţa hotarelor comune, prohimitatea geografică, legăturile economice, tradiţiile istorice ale relaţiilor economice;

3. Existenţa unor probleme comune în faţa statelor membre (comerciale, financiare, ecologice, militare, politice etc.);

4. Voinţa politică a populaţiei;

5. Compatibilitatea valorilor de bază;

6. Promovarea intereselor STN (societăţi transnaţionale);

7. Efectul demonstrativ;

8. Efectul domino.

3. Tipuri si forme de integrare economică

Forme ale integrării economice:

- Acorduri comerciale preferenţiale

- Zona liberului schimb;

- Uniunea vamală;

- Piaţa comună;

- Uniunea Economică şi Monetară;

Nivele ierarhice de integrare:

- Corporativ;

- Ramural;

- Naţional/statal

4. Teorii ale integrării economice internationale

5. Teoria neoliberală (neoliberalismul) /1950 - 1960/

Reprezentanţi: Vilhelm Repke, Morris Ală

Ideea de bază: fenomenul integraţionist este şi trebuie să fie rezultatul creării şi funcţionării libere a pieţei şi a concurenţei libere;

6. Teoria corporatistă (mijlocul anilor '60, sec. XX)

Adepţi: Iu. Rostoy, S. Rolf

Ideea de bază: la baza proceselor integraţioniste stau companiile transnaţionale

7. Teoria structurală

Promotori: Alfred Marchal, F. Perrou, G. Miurdal

Ideea de bază: în rezultatul integrării apare o structură calitativă nouă;

8. Teoria neokeynesistă (dirijismul) /anii '70 sec. XX/

Adepţi: R. Kuper, Ia. Timbergen

Ideile de bază: neokeynesiştii considerau că problema principală a colaborării economice internaţionale constă în evitarea limitărilor în calea REI. Ei pledau pentru păstrarea libertăţilor maximale pentru fiecare ţară integrată. Integrarea economică, după ei, trebuie să fie însoţită de crearea unor structuri instituţionale care să dirijeze noile structuri create.

Dintre alte teorii, modele, curente, şcoli: „modelul integrării graduale”, „integrarea particulară”, „Europa cercurilor concentrice”, „Integrarea diferenţiată

9. Teorii ale integrării europene

Teorii ale integrării europene:

A. Zona economică a liberului schimb (asociaţia liberului schimb);

B. Uniunea vamală;

- uniunea vamală perfectă;

- uniunea vamală imperfectă;

- uniunea vamală cu tarife preferenţiale;