Integrarea europeană

CAPITOLUL 1: UNIUNEA EUROPEANA

1.1. ISTORIC

De multe secole Europa a fost scena unor frecvente razboaie sangeroase. In anii 1870 -1945 Franta si Germania au luptat una impotriva alteia, avand pierderi teribile de vieti omenesti. Cativa lideri europeni s-au convins ca singurul drum pentru a asigura pacea intre tarile lor era sa le uneasca atat economic, cat si politic. Astfel, ministrul francez de externe Robert Schuman a prezentat un plan la data de 9 mai 1950, care a dus la aparitia Comunitatilor europene. Planul Schuman a devenit realitate la 18 aprilie 1951 prin semnarea la Paris, de catre 6 tari europene: Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania, Franta, Italia, a Tratatului instituind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO), care a intrat in vigoare la 23 iulie 1952.Scopul Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului era crearea unei piete comune a carbunelui si otelului intre cele 6 state care furnizau impreuna, cea mai mare productie din Europa de Vest.

Puterea de a lua decizii in cadrul CECO din aceste orase a fost plasata in mainile unui independent, un corp supranational numit si “Inalta autoritate”, Jean Monnet, care a fost primul presedinte.

Prin urmare Uniunea Europeana este rezultatul procesului de cooperare si integrare, care a inceput in anul 1951, intre cele 6 tari europene fondatoare. Dupa 50 de ani in care au fost patru valuri de aderare, respectiv: Danemarca, Irlanda si Regatul Unit (1973); Grecia (1981); Spania si Portugalia (1986); Austria, Finlanda si Suedia (1995) a urmat al 5-lea val de aderare in anul 2004, in urma caruia alte 10 state au devenit membre ale Uniunii: Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Lituania, Letonia, Estonia, Cipru si Malta.

CECO a fost asa un succes, incat dupa ceva timp, aceste 6 tari au decis sa mearga mai departe si sa integreze alte sectoare ale economiei.

In 1957 sunt semnate tratatele de la Roma, ceea ce implica instituirea Comunitatii Economicii Europene si Comunitatii Europene a Energiei Atomice, intrate in vigoare la 1 ianuarie 1967. Romania a fost una dintre primele tari din Europa Centrala si de Est, care a initiat demersuri pe langa Comunitatea Economica Europeana pentru dezvoltarea unor relatii comerciale, inca din anii 1972-1973. Astfel, Romania a semnat cu Comunitatea Economica Europeana un acord in domeniul textil si in 1977 a incheiat un aranjament cu privire la comertul cu produse siderurgice. In 1986, reprezentantii Romaniei si Comunitatii Economice Europene au convenit asupra largirii cadrului juridic al relatiilor reciproce, prin negocierea unui Acord de comert si cooperare comerciala si economica.

Statele membre au ajuns la acordul de a anula barierele comertului dintre ele si a forma “o piata comuna”, o piata in care bunurile, serviciile, oamenii si capitalul se pot misca liberi. Aceasta piata a fost realizata la sfarsitul anului 1992, desi mai trebuie completata in anumite domenii, de exemplu de a crea o singura piata. Pana in 1987 mai mult de un milion de tineri din Europa si-au facut studiile afara, cu sprijinul Uniunii Europene.

Tratatul de Maastricht a introdus noi forme de cooperare intre satele membre, de exemplu in aparare si in aria guvernamentala a “justitiei si afacerilor”. Prin aderarea acestei cooperatii inter-guvernamentale la sistemul “Comuniunii”, tratatul de la Maastricht a creat Uniunea Europeana. Cu alte cuvinte, acest tratat a pus la baza Uniunii Europene 3 “piloni”: Comunitatea Europeana, PESC-politica externa si de de securitate comuna, JAI-cooperarea in domeniile justitiei si afaceriilor interne.