Inteligență în Afaceri

Capitolul 1 – Concepte legate de noţiunea de afacere

Capitolul 1. Concepte legate de noţiunea de afacere

1.1. Afacerea

Afacerea reprezintă intenţia unei persoane (fizice sau juridice) de a face/a întreprinde anumite activităţi în scopul obţinerii unui profit.

O afacere trebuie bine pregătită, din timp, exact aşa ca atunci când se construieşti o casă; trebuie ca înainte de a se porni construcţia efectivă, să se pună pe hârtie sub forma unui proiect concepţia şi calculele pentru construirea acelei case.

Acel proiect se mai numeşte şi plan de afaceri. Evident o afacere bună necesită un plan de afaceri bine conceput.

Un plan de afaceri se bazează pe următoarele elemente:

- un întreprinzător (omul de afaceri), care îşi asumă conştient anumite riscuri şi doreşte să obţină un anumit profit

- mai multe activităţi care consumă resurse şi care generează profit (ideea de afacere)

În momentul în care cineva se hotărăşte să înceapă o afacere, trebuie să cunoască în mod obligatoriu următoarele:

a. obiectul de activitate

Această notiune se referă la activitatea pe piaţă pe care investitorul vrea s-o săvârseacă. Activităţile care pot fi făcute se împart în trei categorii mari:

- Comerţ

- Producţie

- Servicii

Pentru informare este necesară studierea codului de clasificare CAEN unde sunt cuprinse toate activităţile legale din România.

b. Locul în care investitorul doreşte sa-şi înfiinţeze o afacere (piaţa)

Tot întreprinzătorul este acela care trebuie să-şi stabilească locul unde va desfăşura afacerea pe care doreşte să o înceapă. Răspunsul depinde de obiectul afacerii, de activele imobiliare pe care le are la dispoziţie, de piaţa căreia i se adresează (unde îi sunt clienţii cei mai importanţi), de sursa de materie primă, de existenţa sau nu a facilităţilor de infrastructură (curent electric, apă drumuri de acces) de care are nevoie.

c. Cu ce va porni afacerea

În funcţie de obiectul de activitate, întreprinzătorul trebuie să analizeze necesarul de unelte, scule şi dispozitive de care are nevoie şi costurile acestora.

d. Cu cine va porni afacerea

Întreprinzătorul trebuie să-şi analizeze nivelul de complexitate al activităţii şi, în funcţie de acesta, să hotărască numărul de angajaţi de care are nevoie, domeniul şi nivelul lor de pregătire.

e. Destinaţia afacerii in segmental de piaţă ales

Nimeni nu poate începe o activitate dacă nu-şi stabileşte clar beneficiarul rezultatelor activităţii sale, respectiv piaţa pe care va vinde ceea ce produce.

Odată ce aceste întrebări şi-au găsit un răspuns, se poate trece la etapa a doua.

Capitolul 1 – Concepte legate de noţiunea de afacere

1.2. Relaţiile de concurenţă

Orice întreprindere îşi desfăşoară activitatea într-un mediu determinat, în care întreţine relaţii cvasi-permanente cu piaţa, deoarece ea intervine aici atât în calitate de furnizor, cât şi de beneficiar. Desigur, eficienţa activităţii depinde de modul ei de integrare în relaţiile de piaţă, unde apar o serie de alţi agenţi economici cu care intră în competiţie pentru obţinerea unor condiţii mai bune de producţie, desfacere, efectuare a operaţiunilor băneşti sau a altor activităţi, în scopul obţinerii de cât mai multe avantaje. Deoarece concurenţa este o luptă permanentă, în care primează interesele economice şi care se soldează întotdeauna cu învinşi şi învingători, fiecare întreprindere trebuie să cunoască bine structura şi intensitatea concurenţei, cauzele succesului concurenţilor importanţi, formele în care se manifestă, pentru ca pe această bază să - şi evalueze şansele de supravieţuire, racordându-şi la realitate, obiectivele prioritare şi adoptând cele mai potrivite strategii concurenţiale.

Complexul legăturilor în care intră un agent economic în lupta pentru crearea, menţinerea sau mărirea avantajului său faţă de ceilalţi agenţi economici cu care îşi dispută fie resursele, fie clienţii, fie şi una şi alta, constituie sistemul relaţiilor de concurenţă.

Manifestarea concurenţei este expresia gradului de dezvoltare şi liberalizare economică şi de aceea intensitatea ei este diferită de la o etapă la alta, de la un domeniu la altul, în funcţie de raportul dintre cerere şi ofertă, reflectând în general măsura în care societatea este capabilă să stimuleze creativitatea agenţilor economici, asigurând funcţionalitatea normală a sistemului economic. În acest fel, prin menţinerea concurenţei în limita normală, mecanismul concurenţial îşi dovedeşte raţiunea de a fi, aceea de servi consumatorul.

Cel mai evident aspect al relaţiilor de concurenţă aste cel denumit de altfel concurenţa propriu-zisă, care are loc între producători, deci între întreprinderi în calitatea lor de ofertanţi, care-şi dispută întâietatea în acapararea consumatorului (a clientului), fiecare încercând să satisfacă în cât mai mare măsură necesităţile acestuia în condiţii de maximă eficienţă. În acest scop, fiecare agent economic va folosi o gamă largă de forme şi mijloace precum: calitatea cât mai bună a produsului, originalitatea lui, preţuri cât mai accesibile, prezentarea adecvată, plăcută, atractivă, promovare discretă, dar penetrantă etc.

Trebuie subliniat un fapt important, şi anume acela, că obiectul concurenţei nu-l constituie doar preţul, cum apare la prima vedere, ci şi produsul, şi distribuţia şi promovarea, care constituie elementele mixului de marketing. De aceea, specialiştii consideră, că de fapt, cauzele succesului unei întreprinderi se găsesc în: buna calitate a produsului, lansarea de produse noi, preţuri competitive, avantaje în privinţa costului, buna ei localizare, mărimea şi importanţa firmei, dominarea canalelor de distribuire, metode de vânzare şi distribuţie, publicitate şi promovare, desing etc.