Internaționalizarea afacerilor - procese și strategii

Rezumatul lucrarii

Evoluţiile şi tendinţele ce se manifestă în economia mondială pun în evidenţă faptul că are loc o schimbare rapidă şi profundă a contextului în care se dezvoltă ţările lumii. În spatele acestui fenomen se găsesc un număr de factori ce operează în mod simultan şi intercorelat la nivel internaţional, regional şi naţional. La nivel internaţional tehnologiile noi şi în rapidă

schimbare, expansiunea globală a industriilor cheie, precum şi ascensiunea sectorului de servicii sunt factori ce scimbă natura proceselor de producţie şi modul în care statele lumii (în special, ţările cu o economie în dezvoltare) participă la diviziunea internaţională a muncii. La nivel regional are loc tendinţa de concentrare a activităţii economice mondiale în trei pricipale regiuni : Asia, America de Nord şi Europa Occidentală, în condiţiile în care creşterea economică şi procesele de integrare din aceste regiuni sunt primordial determinate de cei trei poli de putere economică din actuala economie mondială (ţările membre ale Triadei) : Japonia, Statele Unite şi ţările Uniunii Europene. La nivel naţional, anii din urmă au fost martorii "deschiderii" majorităţii ţărilor lumii către întreprinderile private şi către diferitele forme ale sistemului economiei de piaţă, astfel încât, în momemtul de faţă, au mai rămas doar câteva ţări şi activităţi industriale în care capitalul internaţional nu poate pătrunde.

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

“Afacerea este o tranzactie financiara, comerciala sau industriala, bazata, de obicei, pe specula sau speculatii.”(dex)

Una dintre cele mai pregnante tendinţe din domeniul economic şi

extraeconomic o reprezintă internaţionalizarea şi globalizarea afacerilor. Deşi această tendinţă este o componentă a evoluţiei istorice a societăţii umane,începută cu expansiunea comerţului mondial, putem argumenta că internaţionalizarea reprezintă o reală componentă a mediului de afaceri contemporan deoarece ultimele decenii s-au caracterizat prin extinderea afacerilor la nivel planetar şi intensificarea celor care existente, apariţia unor modificări spectaculoase în ierarhizarea puterilor economice (la nivel de întreprindere sau chiar la nivel macroeconomic, de state) realizate în funcţiede abordarea relaţiei naţional-internaţional. Rezultatul acestei evoluţii este exprimat şi de creşterea câştigurilor întreprinderilor sau ridicarea nivelului de bunăstare generală a ţărilor şi a cetăţenilor tocmai prin participarea la afacerile internaţionale.

Dinamismul pronunţat care a caracterizat şi caracterizează expansiunea în domeniul cooperării la nivel mondial şi al internaţionalizării lumii afacerilor în ultimele 2-3 decenii, se datorează interesului crescând manifestat de firme şi asociaţii, de organizaţiile internaţionale oficiale, de O.N.U., sau de cele cu caracter regional, precum şi de cercurile guvernamentale, faţă de dezvoltarea şi intensificarea schimburilor de valori între ţări.

Internaţionalizarea lumii afacerilor poate fi privită atât din perspectiva pătrunderii unei economii naţionale în lanţul complex al relaţiilor economice internaţionale, cât şi din perspectiva unei firme care intră pe piaţa internaţională.

Modelul european de economie are propria viziune teoretică asupra construcţiei normate, asupra armonizării libertăţilor de mişcare, asupra întăririi finalităţii sociale a economiei în condiţii de coeziune internă a sistemului global.

Asemenea mize ale modelului pot fi atinse prin adoptarea de reguli instituţionale ale jocului concurenţial, conceperea de politici comune, reglementare şi parteneriate public-private. Este tot mai evident că economia modernă devine eminamente predictibilă, iar activităţile bancare au o importanţă din ce în ce mai mare pentru înfăptuirea armonizării economiei şi finanţele României cu cele ale Europei.

Înaintarea economiei româneşti pe traseele sporirii eficienţei economice competitive pe plan naţional şi internaţional, presupune accelerarea proceselor de învăţare şi de extindere a lor pe parcursul întregii vieţi umane (life-long learning). În acest scop sunt semnificative ţintele enunţate în introducerea la Raportul prezentat pe această temă la UNESCO – Delors 1996, care constau în a învăţa pentru: a şti, a face, a fi şi a trăi în comunitate.

Deoarece dezvoltarea unei economii naţionale este rezultanta dezvoltării firmelor care acţionează pe teritoriul ţării respective, în cele ce urmează, ne vom îndrepta atenţia spre motivaţiile care stimulează o firmă să intre pe piaţa internaţională şi spre formele pe care le poate îmbrăca internaţionalizarea unei firme.