Internaționalizarea Companiei Microsoft

INTERNAȚIONALIZAREA COMPANIEI MICROSOFT

Conceptual, prin internaţionalizarea firmei, se înţelege orientarea firmelor către pieţele externe, prin:

- promovarea exporturilor în proporţie însemnată, cel puţin 40 – 50% din totalul

vânzărilor;

- trecerea unor activităţi de producţie pe pieţele externe;

- dezvoltarea exporturilor cu produsele realizate pe pieţele externe, către terţe pieţe şi către ţara de origine;

- cedări de mărci, brevete de invenţii, oferte în leasing internaţional;

- exportul de capital.

Evident, aceste mutaţii nu se pot realiza concomitent, fiind vorba de un proces evolutiv, care, prin amploarea lui marchează evoluţia firmei spre aceste ţinte şi exprimă gradul de internaţionalizare a acesteia. Fiecare etapă, însă, este o mutaţie de ordin calitativ în evoluţia firmei, creându-şi pentru ea şi pentru ţara importatoare avantaje noi, superioare, dar, mai ales ţara de origine, îşi consolidează marca, drepturile de comercializare şi poziţia pe piaţa mondială.

Internaţionalizarea firmelor este procesul cel mai complex, mai amplu şi mai urgent care trebuie să se producă în managementul firmelor pentru a se adapta la condiţiile globalizării afacerilor şi pentru a preveni riscurile care însoţesc acest fenomen, dar mai cu seamă pentru a putea beneficia şi pune în valoare avantajele pe care acesta le poate aduce. Principalele avantaje ale internaţionalizării firmelor, care trebuie să le motiveze perfecţionarea şi adaptarea corespunzătoare a managementului:

- încărcarea capacităţilor de producţie existente, care devin disponibile urmare îngustării pieţelor locale şi naţionale;

- extinderea şi îmbunătăţirea pieţelor, proprii în zone încă neexplorate, disponibile pe

plan mondial şi, prin aceasta, apropierea de clienţii potenţiali;

- avantaje tehnologice, prin acces la tehnologiile performante existente pe plan mondial;

- acces la resurse, la cunoştinţe, la informaţii, la regimuri fiscale mai avantajoase, etc;

- experienţă în management, prin contactul cu culturile manageriale avansate ale lumii;

- obţinerea de profituri suplimentare din activităţi şi zone care aşteaptă să fie valorificate;

- adaptare la schimbare.

Toate acestea şi altele, sunt motivaţii pentru accelerarea procesului de internaţionalizare a firmei, care, în literatura de specialitate sunt grupate în două mari segmente:

- motivaţii reactive, adică acelea care reprezintă un răspuns la unele cerinţe şi probleme certe, actuale, care s-au conturat în cadrul firmei, cum ar fi concurenţa ( atât cea locală, naţională şi regională, cât şi cea generală, care obligă firma să-şi caute permanent noi pieţe, altfel rămâne cu capacităţile de producţie descoperite şi, în ansamblu, îşi îngheaţă dezvoltarea), accesul la resurse, la tehnologii, la management performant şi a celorlalte necesităţi, concrete , arătate mai sus;

- motivaţii proactive, adică acelea care derivă din strategiile sale de dezvoltare, mai cu seamă de foloasele certe ale creării şi valorificării avantajului competitiv, de consolidarea poziţiei pe piaţă a firmei, de promovarea şi exploatarea mărcii sale, etc.

Procesul de internaţionalizare a firmei nu se poate face la întâmplare, doar ca o dorinţă, ca o necesitate în general acceptată, ci, în mod ştiinţific, pe baza unei strategii, care, presupune, între altele, parcurgerea următoarelor etape:

- determinarea, pe baza unei analize – diagnostic de tip SWOT ,a potenţialului propriu de participare la afaceri economice internaţionale;

- stabilirea formelor de participare la afaceri internaţionale avantajoase pentru firmă şi

posibile de realizat;

- alegerea tipului de strategie de pătrundere pe piaţa internaţională;

- internaţionalizarea firmei în context multi şi intercultural.