Internaționalizarea Firmei de Melci Helix Home

1.Prezentarea firmei

Compania Helix Home este o societate cu răspundere limitată cu capital românesc integral privat. Firma creşte şi distribuie pe piaţa internă melci. Deoarece cererea internă este relativ mică având legături doar cu restaurante din Bucureşti, Cluj şi Timişoara am decis să ne extindem pe piaţa externă unde există tradiţie în servirea melcilor ca hrană.

Helix Home a fost înfiinţată în 2007 în Bucureşti avându-l printre fondatori pe Octavian Mănescu. În 2009 şi-a mutat sediul în Buzău, participaţiile fiind cumpărate de Ion Mănescu, Octavian Mănescu şi Bogdan Mănescu devenind afacere de familie.

Metoda de creştere a melcilor aleasă este de tipul interior-exterior. Mediul de reproducţie şi cel de incubare sunt realizate în regim interior, în timp ce faza de creştere se petrece în exterior. Sistemul ne permite producerea pe întreaga durată a anului, produsul nostru fiind prezent pe piaţă în permanenţă. Această metodă de creştere este îndelung adoptată în Franţa unde se practică de multă vreme. Suprafaţa de înmulţire este astfel realizată încât putem controla mediul în aşa fel încât temperatura exterioară să nu modifice deloc programul prestabilit. La fel se întâmplă şi în cazul incubaţiei, melcişorii putând să se hrănească şi să crească în voie, fără a suferi din pricina condiţiilor vitrege din mediu care ar putea întrerupe rata de creştere preconizată.

Suprafaţa de creştere este acoperită complet de un material închis care fereşte melcii de razele solare, vânt sau grindină, precum şi plantele aflate în perimetru şi care constituie hrana populaţiei de gastropode. Această metodă de realizare a fermei şi managementul ei ne asigură cel mai mare avantaj prin combinarea celorlalte 2 sisteme, interior şi exterior, fiind astfel cel mai bine de adoptat pentru România.

2.Prezentarea generală a produsului

De mii de ani, melcii comestibili au fost consumaţi în diferite ţări europene. Se atribuie Franţei rolul de a fi denumit escargot acele exemplare consumate în cantităţi mari ca hrană.

Totuşi, helicicultura nu îşi are originea în Franţa, ci prin lucrarea lui Pliniu cel Bătrân aflăm despre Fulvius Hirpinus care a fost primul om care a instituit depozite de melci undeva în jurul anilor 50 î. Hr. la Tarquinium, un oraş toscan aflat în apropiere de Roma.

În acel loc, melcii erau păstraţi în împrejmuiri unde erau hrăniţi cu cereale şi cu vin fiert până ajungeau la dimensiunile şi cantitatea potrivită pentru a fi mâncaţi. Printr-o creştere îngrijită, prin selecţie şi hrănire atentă, s-au putut obţine rezultate promiţătoare.

În timpul expansiunii Imperiului Roman, helicicultura a fost introdusă şi în alte ţări / state care au fost treptat înglobate în Imperiu. În Elveţia şi în zonele din jurul Dunării cultura melcilor a fost practicată până în timpul Evului Mediu.

De la Ulm, din Alpii Stâncoşi, erau trimişi anual o cantitate de 10 mil. de melci către zonele de pe cursul Dunării, la Viena şi la mănăstirile austriece, unde erau consumate sub denumirea de peşti în timpul postului Paştelui.

Odată cu scumpirea transportului pe apă, piaţa melcilor a scăzut treptat, dar industria s-a menţinut prin grija câtorva fermieri până când s-a deschis piaţa Franţei în ultima periaodă a secolului 18.

Introducerea melcilor ca sursă de hrană în Franţa a fost pur întâmplătoare. Comercianţii de vinuri francezi care au ajungeau anual în Burgundia în turnee trebuie să accepte cazarea la diferite hanuri unde erau serviţi adesea cu melci culeşi din livezile aflate în apropierea localurilor.

Acest fel culinar reprezenta un lucru neobişnuit dar savuros pentru aceşti turişti, fiind preluat şi comentat de oameni la întoarcerea lor la Paris. Treptat s-a stârnit interesul, una dintre primele manifestări în acest sens fiind angajarea în câteva rânduri ale ghidului de pe ruta Auxerre – Paris să aducă în capitală franceză la întoarcerea din turneu primele coşuri cu melci achiziţionate din diferitele pieţe ce i se arătau în cale.

În anii 1850, comerţul cu melci în Burgundia a crescut considerabil, fiind favorizat şi de apariţia căii ferate care uşura şi grăbea posibilitatea de aprovizionare a acestora în condiţii de menţinerea calităţii cărnii. Ca o consecinţa au apărut pieţe în Franţa, Italia şi Spania. Crescătoriile de melci sunt întâlnite acum în orice colţ al lumii.

Melcul obişnuit de grădină care poate fi găsit cu uşurinţă în Australia, aparţine speciei Helix Aspersa, fiind cunoscut sub denumirea de micul gri. Acesta nu e un gastropod nativ din această regiune însă a fost introdus în Australia asemeni multor altor dăunători agricoli. Oamenii I-au adus pentru că doreau să îi consume. Melcii provin şi din încărcăturile vaselor originare de pe bătrânul continent şi care au adus specia pentru a avea o delicatesă culinară.

În Australia singura sursă comercială ce furnizează Helix Aspersa maeştrilor bucătari, livrează sub formă de conservă. Există foarte puţini crescători în Australia, şi aceştia sunt răspândiţi pe întreg teritoriul, care produc pentru derularea comerţului cu restaurantele, însă nivelul stocurilor care le pot crea indică faptul că operează la scară foarte mică. Produsele acestora au o calitate foarte înaltă dar sunt disponibile în cantităţi limitate, în timp ce piaţa se confruntă cu creşterea cererii pentru melci.