Internet Banking - Implementarea și Administrarea unei Afaceri Electronice

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Societatea informaţionalã – concept, tendinţe. Trecerea de la era industrialã la era informaţionalã.

Încã de la începutul anilor ‘90, termenul de « societate informaţionalã » a început sã fie utilizat pentru a descrie numeroasele şi variatele schimbãri în economie, politicã, culturã şi, în general, în ansamblul societãţii, de dezvoltarea rapidã a tehnologiilor moderne de informaţii şi comunicaţii.

Semnalatã de mai multã vreme, era informaţionalã ia treptat locul celei industriale şi societatea tradiţionalã este înlocuitã de societatea informaţionalã. Procesul este imperceptibil şi se petrece practic sub ochii noştrii.

Societatea informaţională este un stadiu al dezvoltării societăţii omeneşti, determinat de revoluţia în sfera informaţiei şi comunicaţiei.

Resursa principală a societăţii informaţionale este informaţia şi nu capitalul ca în societatea industrială, iar ponderea costurilor migrează din activitatea de producţie spre cea de concepţie. Tabelul nr.1.1 marcheazã principalele diferenţe dintre cele douã tipuri de societãţi.

Revoluţia informaţionalã şi efectele sale

Tabel nr.1.1

Vechea Economie

Noua Economie

Producţie în masã Productie în funcţie de cererea clientului

Afacerea şi Produsul sunt pe primul loc "Fiinta Umanã" este în principal cea mai importantã, fiind şi client şi muncitor

Este posibilã împãrţirea pieţei cu competitorii Cel aflat la limitã este dominant în piata

Aria competiţiei este foarte întinsã dar nu este nelimitatã Fiecare este atât client cât şi competitor

Are nevoie de noua economie pentru a supravieţui Îşi poate continua singurã dezvoltarea

Perioadele pentru câştigul profitului sunt cunoscute Nu este necesarã aşteptarea câştigului dupã depãşirea "punctului critic"

Societatea informaţională înseamnă noi modalităţi de a trăi şi munci, manifestate în următoarele domenii principale:

- schimbarea esenţială a modului de elaborare a deciziilor, fundamentate pe accesul la informaţii fără restricţii de volum, timp şi distanţă;

- trecerea la societatea informaţională va fi dirijată de piaţă;

- schimbarea este globală;

- asigurarea obiectivelor societăţii informaţionale necesită parteneriate între guvern, sectorul public şi sectorul privat;

- investiţia privată va fi forţa principală a trecerii la societatea informaţională.

Obiectivele macroeconomice ale societăţii informaţionale:

- accelerarea competivităţii industriale şi promovarea creării de noi locuri de muncă:

- promovarea noilor forme de administrare şi organizare:

- îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a mediului:

- creşterea eficienţei serviciilor publice:

- integrarea mai rapidă a regiunilor periferice mai slab dezvoltate economic.

Elementul cel mai important al mediului de afaceri îl constituie întreprinderea, în marea lor majoritate fiind de mărime mică şi mijlocie.

Uniunea Europeanã a fixat 10 obiective pentru noul tip de societate:

- telemunca – promovarea telemuncii la domiciliu;

- învăţământul la distanţă;

- reţeaua dintre universităţi şi centrele de cercetare;

- servicii telematice pentru IMM-uri;

- gestionarea traficului rutier;

- controlul navigaţiei aeriene;

- reţele pentru sănătate;

- informatizarea licitaţiilor publice;

- reţeaua transeuropeană a administraţiilor publice;

- magistrale informaţionale urbane pentru a furniza fiecărui cămin acces la serviciile multimedia de divertisment.

Fiinţa umanã este fãcutã sã comunice. În noua societate, cea de tip informaţional, comunicarea, transferul şi schimbul de informaţii se desfaşoarã prin intermediul sistemelor tehnice.

Atunci când se vorbeşte despre societatea informaţionalã se are în vedere înainte de toate conectarea unui numãr nelimitat de computere prin intermediul reţelelor de telecomunicaţii.

Punerea la un loc a datelor stocate digital, textelor, sunetului şi imaginii (multimedia) au condus la rãspândirea utilizãrii sistemelor moderne de telecomunicaţii, a computerelor personale şi serviciilor electronice de informaţii. Internetul, o reţea globalã de informaţii, s-a transformat în platforma globalã de comunicaţii.

Cetãţenii societãţii industriale europene sunt puşi în faţa necesitãţii de a reconsidera modalitãţile de transfer a informaţiilor, adaptându-le noilor cerinţe şi tehnologii.

Societatea informaţionalã va fi dominatã în principal de industria de calculatoare, telecomunicaţii si media. Aceste industrii vor deveni industrii de bazã în urmãtoarele decenii, având un rol stimulator pentru celelalte. Bãnci, intreprinderi de producţie, agriculturã şi servicii vor fi afectate de aceastã dezvoltare fundamentalã. Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu statele lumii. Competitivitatea globalã a acestora va fi direct legatã de capacitatea de a dezvolta infrastructura de comunicaţii şi de a asigura conectarea la reţelele globale de informaţii.

Noua societate informaţionalã aduce cu sine o serie de oportunitãţi deosebite:

- constrângerile spaţiale şi temporale (de graniţe şi timp) în materie de comunicaţii au fost mult reduse,

- informaţiile pot fi prelucrate, stocate şi transferate rapid,

- preţurile serviciilor legate de tranferul informaţiei sunt în continuã scãdere.

Entuziaştii societãţii informaţionale au descoperit mijloacele prin care au creat o comunitate, o lume virtualã, pentru a contrabalansa constrângerile societãţii industriale. Pe de altã parte, scepticii deplâng prãpastia de cunoştinţe între elitele informaticii şi grupurile dezavatajate social şi criticã slaba calitate a datelor pe mereu congestionatele autorute ale informaţiei.